De-a lungul istoriei, oamenii și-au fabricat adăposturi care se potrivesc zonelor în care locuiesc. Având în vedere un set universal de criterii – inclusiv accesul la instrumente, disponibilitatea materialelor și tipul de climă – indivizi din întreaga lume reinterpretează, reimaginează și redefinesc conceptul de casă. Pentru mulți dintre noi, o casă este un adăpost cu patru pereți și o fundație permanentă. Dar pentru alții, este un sanctuar înzăpezit, o peșteră ascunsă sau chiar o barcă plutitoare. Din acest motiv cineva s-a gândit să exploreze aceste tipuri diferite de case pentru a înțelege cum și de ce există o gamă largă de adăposturi pe glob.
Casele Peșteră (Matmata,Tunisia)
În Matmata, Tunisia, casele tip peșteră – locuințe antice care au fost sculptate în gresie – sunt pe toată perioada anului confortabile. Situate în jurul unei gropi centrale și conectate printr-o rețea de pasaje, aceste proprietăți unice oferă o protecție împotriva soarelui nord-african și a vânturilor de deșert.
Rondavels / Casele rotunhite (Lesotho, Africa de Sud)
În Africa de Sud, colibele rotunjite, unicelulare, sunt favorizate pentru capacitatea lor de a fi construite din materiale naturale, provenite pe plan local. La fel ca iglourile, rondavel-urile au fost utilizate în mod tradițional ca adăposturi de vânătoare temporare. Astăzi, casele rotunde sunt construite și cumpărate de persoane interesate să economisească atât spațiu, cât și energie.
Stilt Houses (Cambodgia, Asia de Sud-Est)
În Asia de Sud-Est, unde predomină ploile abundente, puteți găsi comunități de case cu stilt. Aceste case sunt ridicate pe scânduri pentru a proteja locuitorii și bunurile lor de inundații. De asemenea, sunt proiectate pentru a sta suficient de sus pentru a fi ferite de invaziile unor șerpi și insecte. În plus, acoperișurile lor sunt înclinate, pentru a permite apelor pluviale să curgă cu ușurință, fără a deteriora proprietatea. Deși astăzi sunt construite în principal în Asia de Sud-Est, casele cu stilt sunt, de asemenea, prezente în emisfera vestică, unde locuințele se confruntă cu daune în urma uraganului. Se crede că acest tip de casă a fost folosit mai întâi (în vest) de triburile indigene din America.
Yurtele (Kârgâzstan, Asia Centrală)
Yurtele – corturi portabile compuse în mod tradițional din piei de animale – au fost folosite de secole de către nomazi din Asia Centrală. În timp ce, în trecut, aceste structuri erau destinate ca adăposturi temporare, metodele de construcție contemporane și accesul la materiale noi au permis utilizarea acestora ca locuințe permanente.
Case subterane (Coober Pedy, Australia)
Coober Pedy, un oraș sud-australian, este renumit pentru „săpăturile” sale, adăposturi speciale construite sub suprafața Pământului. Potrivit revistei Smithsonian, aceste case subterane unice acționează ca o oază și un adăpost față de furtunile ocazionale de praf. Din acest motiv, jumătate din locuitorii orașului – precum și un muzeu, o biserică și chiar un hotel – au optat pentru acest stil de viață subteran.
Igluurile (Baffin Island, Canada)
Deși nu sunt la fel de răspândite ca odinioară, igluriile sunt folosite de pasionații de aer liber ca adăposturi temporare. Construite cu îndemânare din zăpadă izolată, comprimată, cazările înghețate mențin locuitorii în siguranță și căldură prin blocarea vânturilor dure la adăpostul unui foc mic. Astăzi, iglourile – care sunt profund conectate la istoria și cultura inuților – pot fi găsite în insula Baffin, Canada și în alte locații înzăpezite, din America de Nord.
Locuințe „Honai” (Indonezia)
Honai este casa tradițională a comunității muntenilor din centrul Papua, Indonezia. Corpul principal, rotunjit al locuințelor simple sunt construite manual din scânduri din lemn, acoperișurile sunt realizate din frunze de palmier, iar pereții interiori sunt izolați cu bambus țesut. O casă tipică honai are aproximativ 4-6 metri în diametru și 5-7 metri înălțime. În ciuda dimensiunilor mici, acestea sunt de obicei ocupate de 5-10 persoane.
Hanok Houses (Coreea)
Un hanok este o casă tradițională coreeană care este originară din secolul al XIV-lea în timpul dinastiei Joseon. Cultural, arhitecții ar fi avut în vedere poziționarea și stilul casei în raport cu împrejurimile, terenul și chiar anotimpurile. Casa ideală de tip hanok este construită cu un munte în spate și un râu în față. Construite din materiale provenite pe plan local, ele constau din acoperișuri din gresie, grinzi din lemn și pardoseală construite în stil Ondol, permițând pardoselilor să fie încălzite în timpul iernii și răcite vara. Una dintre cele mai deosebite caracteristici ale casei hanok este linia de acoperiș ușor curbat, dezvăluind uneori modele ornamentate pe partea inferioară.