Un film din 2002 şi o carte din 2014, ambele descriind o scenă petrecută în 1963 – poza albumului lui Bob Dylan – Freewheelin în care apare cu iubita sa Suze Rotolo, album care a schimbat lumea şi încă o mai face.
De curând la tv, TNT a reluat Vanilla Sky, filmul din 2002 regizat de Cameron Crowe. Filmul îi are în distribuție pe Tom Cruise, Penelope Cruz și Cameron Diaz. Filmul e bazat pe Abre Los Ojos, cu scenariul de Alejandro Amenabar și Mateo Gil. Pentru cei care nu-l ştiu (ar merita să-l vedeţi) pe scurt, David Aames (Tom Cruise) are tot ce vrea, arată bine, e bogat, e iubit de toată lumea, pare însă că îi lipseşte dragostea. Într-o noapte, David o întâlnește pe fata de care pare să se îndrăgostească la prima vedere, dar o pierde datorită unei greșeli. Nu vă spun mai multe că ar însemna ca celor care nu l-au văzut să le stric tot filmul (care nu e oricum foarte elaborat la capitolul scenariu pe subiectul dragoste). Dar partea simpatică este cea SF, care urmează după noaptea despre care vă spuneam. Sau în fine, dacă vreţi, accesoriul principal al filmului este componenta SF.
În film, în starea lui – să-i spunem specială, David îşi crează mai multe amintiri false, una dintre ele fiind cea în care se plimbă cu iubita lui – Sofia Serrano pe stradă, ca un cuplu perfect fericit, ermetic, complet. Însă aflăm pe parcurs că imaginea lor este copiată de creierul său după coperta albumului lui Bob Dylan – Freewheelin al cărui poster, David îl are prins de un perete, în viaţa sa reală.
Poza albumului lui Dylan îl prezintă pe acesta la 21 de ani, cu iubita sa de atunci Suze Rotolo – cea care de altfel l-a şi influenţat pe Dylan în majoritatea pieselor de pe albumul respectiv şi cu care locuia într-un apartament micuţ şi rece câteva străzi mai departe de locul unde s-au pozat. Poza a fost făcută în 1962 de Don Nunstein iar Dylan a încercat să recreeze o poză de-a lui James Dean dar adăugând elementul feminin, pe Suze, cea care i-a influenţat muzica şi ideologia în acea perioadă.
Albumul Freewheelin a devenit reprezentativ pentru anii 60, Dylan a scris versurile textelor vorbind despre mişcarea pentru drepturile civile care se desfăşura în acea perioadă, despre lupta pentru încetarea segregării rasiale şi împotriva discriminării în SUA. Versurile lui atrag atenţia şi asupra pericolului folosirii armelor nucleare. Piesele lui Dylan de pe album au fost influenţate de iubita sa de atunci, cea care apare şi pe coperta albumului alături de Dylan iar cântăreţul recunoaşte asta într-un interviu spunând şi că iubita lui l-a inspirat şi ajutat să compună versurile care au devenit iconice acelei perioade peste tot în lume. Una dintre cele mai cunoscute piese ale acelui album este Blowing in the Wind. Suze Rotolo avea convingeri puternice de stânga iar părinţii ei erau amândoi înscrişi în Partidul Comunist American. Iubirea lor nu a rezistat foarte mult, Rotolo a decis să-i pună punct relaţiei după ce a început să simtă că oamenii o considerau mai degrabă doar iubita lui Dylan, ignorând orice altceva despre persoana ei şi transformând-o într-un soi de proprietate după cum scrie Rotolo în autobiografia sa.
Spuneam că am revăzut filmul Vanilla Sky şi îmi rămăsese în minte partea cu copia după poza de pe albumul lui Dylan, mi s-a părut interesant cum îşi explica David că imaginea îl marcase atât de mult încât şi-a transformat-o în amintire pentru că e imaginea unui cuplu oarecare, ea nu foarte frumoasă, comună chiar dar cu poziţia celor doi care emană căldură şi dragoste, imaginea tipică a unui cuplu simplu şi extrem de fericit, aşa cum pot fi oricare doi oameni din lumea asta care se iubesc.
Întâmplarea face ca la distanţă de câteva zile să citesc în romanul Donnei Tartt – Sticletele (cu care scriitoarea a câştigat Pulitzer pentru Ficţiune în 2014), una dintre scene care evocă exact coperta albumului Freewheelin cu exact cuplul care ar putea fi oricine atunci când Theo, personajul principal al cărţii se gândeşte cu melancolie cum ar fi arătat viaţa lui alături de Pippa pe care o iubeşte din copilărie. Şi atunci am început să caut amănunte despre cum şi de ce se simt oamenii atât de atinşi şi familiari, atât de atraşi de o poză făcută în 1963.
Aşa am aflat că poza albumului lui Bob Dylan – Freewheelin – a mai fost reprodusă şi pe o serie de invitaţii la nuntă, pe coperţile albumelor unor cântăreţi mai puţin cunoscuţi, pe coperţile unor cărţi, ale unor reviste, sub formă de parodie despre Donald Trump, Barack Obama, David Cameron, în ilutraţii manga sau clasice, ca mijloc de promovarea al jucăriilor Lego, în poze ale unor cupluri anonime de pe Instagram şi Facebook, în arta stradală. Practic peste tot.
Este ceva ce atrage iremediabil la poza făcută în New York-ul plin de zăpadă al anilor 1963. Poate pentru că e prima copertă de album din perioada respectivă pe care apare iubita adevărată a unui artist, poate faptul că ea îl strânge pe el de braţ iar el pare uşor inaccesibil dar fericit. Apropo, acest mister a fost elucidat iar poziţia deosebită a celor doi se datorează faptului că de dragul artei Dylan a insistat să poarte o jachetă extrem de subţire în care îngheţa de frig iar Rotolo se înfăşurase în trei pulovere şi un palton, astfel că, poziţia mâinilor înfundate în buzunar are legătură nu atât cu o inaccesibilitate, o fiţă a artistului cât cu faptul că, spre deosebire de ea, Dylan murea de frig – mai scrie Rotolo în cartea sa.
1 comentariu