Sunt puține emisiuni reality în România iar Schimb de mame este una dintre cele mai vechi, a împlinit 12 ani: pentru cine nu știe, timp de o săptămână, două mame din localități diferite ale țării, își schimbă locurile în familiile lor și încearcă să se descurce cu copilul sau copiii celeilalte. La final, pot să câștige 5000 de euro.
Unele mame locuiesc la țară, altele la oraș, unele au o situație materială bună, altele nu, unele au soți destupați, altele (cele mai multe ) nu, copiii sunt și cuminți și mai puțin cuminți, în general, viața lor nu prezintă diferențe majore față de viața oricărei familii din țară. De 12 ani de când urmăresc emisiunea asta, căci chiar o urmăresc online cel puțin, deși știu că e semiregizată, că lucrurile sunt ușor forțate ca să dea bine la televizor și să facă audiență, am observat și câteva lucruri tipice familiei tradiționale din România pe care n-ai cum să le regizezi. Așa sunt ele, așa funcționează de ani de zile.
Majoritatea mamelor nu rezistă tentației de a-și face concurenta de toată minunea la televizor. Cealaltă mamă întotdeauna va avea pânze de paianjeni prin colțuri, praf pe mobilă, mucegai în frigider, dulapul neîngrijit, hainele necălcate, baia nedezinfectată, copilul mai mucos, vasele arse, aragazul unsuros, cămara goală, covoarele nebătute și noroi în curte (dacă are curte). La Schimb de mame toată lumea pare (și chiar este) preocupată de curățenie. Practic nu e chiar schimb de mame, mai degrabă schimb de menajere. Unele mame pot să aibă norocul ca partenerul de viață să le ajute cu curățenia dar sunt cazuri rare. Majoritatea mamelor sunt obișnuite să frece podele și să lustruiască toată casa singure. Ele fac și mâncare, ele au grijă și de cei mici, ele mai și lucrează (dar asta cu munca este considerată o excepție și aproape un moft, mai degrabă au un rol tradițional de femei a căror ocupație este să țină casa).
Partenerii de viață ai mamelor de la Schimb de mame sunt bărbați preponderent tradiționali, unii sunt, deși nu mișcă un deget, extrem de preocupați de felul în care este îngrijită și curățată casa iar dacă mama aflată în vizită face o remarcă negativă la adresa curățeniei, există două feluri de reacții. Bărbații care se simt jigniți prin ricoșeu: aha, deci femeia mea nu gătește, spală, șterge praful cum trebuie, tragedie, o să ne râdă satul, orașul, cartierul. Și reacția numărul doi: aha, mama de schimb este o nebună obsedată de curățenie, cum de rezistă celălalt soț cu ea. Puțini sunt cei care nu consideră curățenia o prioritate și spun că preferă ca ei și soțiile lor să-și petreacă timpul în alt fel decât șmotruind. Iar acelora li se reproșează că nu știu să-și impună punctul de vedere în fața soției, că în casa lor cântă găina sau că sunt fraieriți de soțiile lor ușuratice. Căci da, la Schimb de mame se va face uneori o paralelă între codul moral al femeii și casa în care locuiește: Wow, paianjenul ăla negru, îl vezi, mbine, nevastă-ta o arde cu altul.
De la un punct încolo, copiii au devenit secundari. Sigur că li se dă de mâncare, sunt puși să facă lecții, ordine prin cameră sau alte activități din acestea casnice însă, cei mici sunt folosiți în lupta pentru confirmare a superiorității adulților cu întrebări de genul: nu-i așa că ai vrea și tu să fie mai curat la voi?, nu-i așa că eu gătesc mai bine?, nu-i așa că de la mine ai învățat ceva cu adevărat important?, nu-i așa că eu sunt mai slabă, mai frumoasă și mai bună decât mama ta?, nu-i așa că mama și tata se ceartă des?, nu-i așa că mama nu face de fapt nimic toată ziua? etc. Cei mari sunt ignorați în cel mai bun caz și puși la respect în cel mai rău caz, aproape umiliți dacă se nimerește ca mama de schimb să vină dintr-un mediu mai ofertant financiar. Săracilor, vai de capul vostru, bine că aveți bani de machiaj dar în baie nu-i frecată faianța.
Uneori apar și socri sau părinții mamelor. De obicei locuiesc într-o anexă a gospodăriei sau în vecini și ajută familia cu ce pot și ei. Dacă se implică prea mult, de ce se implică, dacă le lasă tinerilor spațiu sunt neglijenți și nesimțitori. Practic, generația a treia suferă chiar mai mult decât copiii odată cu schimburile dintre mame. Bărbații în vârstă beau prea mult (li se spune), femeile nu dezinfectează făina când fac gogoși. Dacă mai au și ghinionul să fie de altă naționalitate (de obicei maghiară, cei din Ardeal) și să vorbească mai greu românește, începe câte o mamă din Olt sau Moldova să le fredoneze Noi suntem români la micul dejun.
Îngrijorător este că majoritatea familiilor din mediul rural se cunosc așa: eu eram mică (gen minoră) și am ieșit la discotecă, el era acolo cu niște prieteni, m-a dus acasă la el și după aia ai mei au trebuit să mă dea de nevastă. Știm cu toții ce s-a întâmplat de fapt, nu-i așa? Dar cu timpul am învățat să-l iubesc și să-l respect și mai ales să nu-i ies din vorbă, bărbatul e capul familiei, femeia să nu-i iasă în față și alte prostii de genul acesta. La oraș, oamenii se iau mai ales din cauză de singurătate și bani. Eram singură, el era singur, am ieșit la o cofetărie și după aceea a rămas la mine, după care am făcut credit la bancă.
Puține familii mai păstrează legătura după finalul emisiunii. Când se termină filmările la fiecare acasă și cei patru se întâlnesc ca să schimbe impresii, pe cât de lei au fost domnii cât timp mamele au fost în deplasare, pe atât de calmi stau față-n față. Mamele se jignesc, își scot la înaintare arsenalul greu despre mizerie și jegul găsit la cealaltă acasă, vorbesc despre respectul pentru bărbați, își arată reciproc greșelile în public. Ei tac chitic și beau un pahar de vin, la sfârșit strâng mâna, se privesc tăcuți cu privirea aia: știi, îmi pare rău că ne-am văzut în condițiile astea, cred că Germania merita să plece acasă și nici Messi ăla, nu e nu știu ce de capul lui. Să trăiești, hai să le ducem pe astea acasă, bine că a trecut.
1 comentariu