Am crescut fredonând: Captain Planet, he’s our hero, gonna take pollution down to zero. În anii 90, o generație întreagă am urmărit cu sufletul la gură serialul creat de Ted Turner și Barbara Pyle în care Planetarii se luptau împotriva poluării și cu marile corporații: Kwame din Africa (puterea Pământului), Wheeler din SUA (puterea Focului), Linka din Uniunea Sovietică (apoi, în ultimele episoade, după căderea comunismului din Europa de Est având puterea Vântului), Gi din Asia (puterea Apei) și Ma-Ti din regiunea Amazoniană a Braziliei (deținând super-puterea Inimii).
Sigur că pe atunci, nu știam că vocile eroilor și răufăcătorilor aparțineau unor actori și cântăreți celebri, habar n-aveam că Gaia (Spiritul Planetei Pământ) avea vocea lui Whoopi Goldberg, că Meg Ryan era doctorul Blight – om de știință cu intenții îngrozitoare care pune la cale o grămadă de experimente chimice pentru a distruge planeta împreună cu MAL – un computer rău-intenționat, că Sting era Zarm – Spiritul Războiului și Distrugerii și că în fine, mulți, mulți alți actori au colaborat pentru Captain Planet.
Printre cei care căutau o mulțime de variante prin care să distrugă planeta și cu care se luptau Planetarii se mai aflau următorii: Hoggish Greedly – un om care arăta ca un porc și care înfățișa pericolul supraconsumului și lăcomiei, Verminous Skumm – care semăna mult cu un șobolan (deși umanoid) și care reprezenta toate nenorocirile aglomerărilor urbane începând de la consumul drogurilor și până la diferite boli contagioase, Duke Nukem – un om de știință care s-a autotransformat într-un mutant radioactic și care, desigur, reprezenta pericolul folosirii energiei nucleare în scopuri murdare, Looten Plunder – braconier și om de afaceri corupt care reprezenta pericolele venite din zona de afaceri imorale și Sly Sludge – un colector de gunoaie lipsit de scrupule și care reprezenta lenea, ignoranța și neimplicarea precum și pericolul unor soluții anti-poluare pe termen scurt. Desigur, al un moment dat unii dintre ei își pot combina puterile pentru a-l crea pe Captain Pollution (omologul rău al lui Captain Planet) care de fiecare dată când dispare după câte o luptă ne asigura râzând că puterea poluării e la noi. Și nici nu știa câtă dreptate avea.
La 30 de ani de la difuzarea serialului animat, generația care pe atunci se identifica cu Planetarii citește uimită cum, între timp, Hoggish Greedly, Verminous Skumm, Duke Nukem, Looten Plunder, Sly Sludge, doctorul Blight și Zarm se întâlnesc la Davos unde pun la cale cum să distrugă planeta și mai mult. Nu suntem toți uimiți sau indignați de asta – unii dintre noi îi aplaudă mai mult sau mai puțin umili, cu spinările încovoiate de adorația față de cei mai bogați oameni ai lumii care dețin tot atâția bani cât jumătate din populația săracă ai planetei, explicând cât de departe ne poate duce piața liberă.
Pământul lui Kwame din Africa este atât de uscat încât milioane de oameni din Africa de Sud mor de foamete cronică și emigrează în alte țări în căutare de mâncare – cu 14 milioane de copii din Etiopia, Kenya, Sudul Sudanului și Somalia care nu au acces la mâncare și apă. În SUA lui Wheeler 40% din populație mai are puțin să ajungă la faliment, în timp ce corporațiile își fac de cap într-o veselie poluând în urma exploatărilor miniere, petrolului sau industriei de carne regiuni întregi în care oamenii obișnuiți se trezesc bolnavi peste noapte, lumea migrează din Europa de Est a Linkăi din cauza sărăciei, poluarea este și aici la cote maxime, de Asia lui Gi nici nu mai vorbesc iar de pădurile Amazoniene ale lui Ma-Ti se va alege praful cu Bolsonaro care vrea să le transforme în terenuri agricole pentru corporațiile din industria alimentară.
Am revăzut câteva episoade din Captain Planet (se găsesc la liber pe YouTube) și discursul corporațiilor este atât de bine reprezentat și actual chiar și pentru 2019 în gurile lacome ale Hoggish Greedly, Verminous Skumm, Duke Nukem, Looten Plunder, Sly Sludge, doctorului Blight și Zarm, poate faceți într-o zi efortul și îi ascultați. Poate serialul ar trebui difuzat la orele de educație civică de la școală – sigur, dacă la noi chiar s-ar pune accent pe materia asta. Nu pentru că mai putem repara ceva – căci am trecut de momentul în care puteam să prevenim colapsul planetei și societății – ci pentru ca generațiile de copii de acum să știe că deși părinții lor au crescut inclusiv cu un serial tv care-i avertiza asupra dezastrelor n-au făcut nimic să le prevină. Și că degeaba își mai ceartă azi copiii atunci când nu aruncă o hârtiuță de gumă la gunoi.