Un bărbat gay nu ar declara niciodată identitatea gay a altui bărbat. Outing-ul, adică afirmarea homosexualității unui personaj public, deseori rubrică de bază în tabloide, nu este o invenție heterosexuală. Scriitorul gay Armistead Maupin este cel care a făcut cunoscut lumii întregi faptul că actorul Rock Hudson era gay și seropozitiv, iar astăzi secțiuni mondene cum sunt cele ale bloggerului gay Perez Hilton (perezhilton.com) abundă în demascări media ale orientării gay a VIP-urilor, una din ultimele victime ale lui Hilton fiind actorul Wentworth Miller din ‘Prison Break’.
Un bărbat gay nu și-ar prejudicia niciodată imaginea, nici a sa, nici a comunității sale. Și aici excepțiile abundă. Politica mereu pozitivă și solară a activiștilor gay rămâne fără cuvinte când un Boy George este în închisoare pentru sechestrarea unui escort gay sau un George Michael este prins o dată la cinci ani într-un scandal sexual public.
Un bărbat gay nu s-ar îmbrăca niciodată fără gust. Legătura strânsă dintre bărbații gay și lumea modei și bunului gust nu este una arbitrară, dar chiar și persoane ca Rupert Everett, imaginea casei Versace în anii 1990, uimesc cu aparițiile publice lipsite de gust. Everett devine abonat al rubricii mondene ‘așa nu’ din cauza ținutelor fără sare și fără piper de la evenimentele mondene.
Bărbații gay își respectă oponenții. Biserica catolică este unul din oponenții de top ai comunităților gay, iar bărbații gay au aplicat strategia luptei din interior în 1979, când au înființat una din cele mai longevive asociații gay, Surorile Indulgenței Perpetue, un grup de bărbați îmbrăcați în măicuțe franciscane și carmelite care pledează pentru decriminalizarea homosexualității pe mapamond și pentru practici sexuale protejate înscenând mise, procesiuni și confesionale gay.
Un bărbat gay nu ar comite niciodată un act de violență. Numărul de cazuri de violență domestică în cuplurile gay este în creștere, iar cazurile în care bărbați gay sunt acuzați de începerea unor violențe stradale (numai în 2008 cazurile din Berna și San Francisco au făcut prima pagină a ziarelor) sau în care sunt condamnați la muncă comunitară sau închisoare nu mai sunt o raritate.