Daca multi vad in Eliade un autor fantastic, ori autorul care a scris cea mai frumoasa poveste de dragoste dintre doi oameni de culturi diferite (si aici ma refer, bineinteles, la Maitrey), eu vad in Eliade un filozof, un ganditor, un autor care are multe de spus cu privire la existenta umana.
Multe dintre cartile lui Eliade m-au impresionat prin atmosfera pe care au creat-o, prin imaginile care imi acopereau imaginatia si prin claritatea limbajului, insa ce m-a impresionat mai tare la acest autor este faptul ca m-a acaparat si prin ideile sale despre anumite aspecte ale vietii, despre anumite tipologii umane, dar si despre fenomene abstracte precum viata, dragostea ori… moartea. Definitiile, intrebarile retorice si numeroasele analize asupra existentei fiintei umane fac din Oceanografie o carte perfecta pentru o dupa-amiaza linistita. Sa nu va mire faptul ca veti simti nevoia sa subliniati anumite citate si sa vi le notati pentru ca multe dintre lucrurile pe care Eliade le insira in aceasta carte va vor face sa va indragostiti din nou, sa simtiti altfel fericirea, sa intelegeti altfel moartea, sa va regasiti pe voi insiva.
Femeia superioara si oceanografia pasionala
Intr-unul dintre capitole, Mircea Eliade dedica patru pagini femeilor superioare pe care le gaseste, spre suprinderea mea, nu atragatoare, ci din contra… mediocre: ”Nimic nu ma dezgusta mai profund, de pilda, decat spectacolul unei femei ”superioare”, unei femei din acelea care te impresioneaza prin varietatea tropismelor ei, prin oceanografia ei pasionala; se vrea complexa, magnifica, sampanie plina de taine, de imbolduri, de posibilitati, de primejdii.” Aceasta este probabil cea mai frumoasa definitie a femeii superioare ce se gaseste si astazi printre noi.
Despre fericire si dragoste
Eliade se opreste si reflecta si asupra a doua dintre cele mai frumoase aspecte ale vietii unui om, fericirea si dragostea. Ceea ce este impresionant este felul in care acesta percepe fericirea ca derivand din actiunile pe care noi le facem spre ceilalti, si nu invers: “E stranie aceasta obiectivitate a fericirii. Este unul dintre putinele lucruri pe care nu izbutim sa le realizam singuri, pentru noi. Dimpotriva; putem face un numar infinit de oameni fericiti, de un numar infinit de ori. Fericirea ajunge concreta – stare, experienta – numai atunci cand dorinta care o precede este indreptata catre altul. Pentru realizarea fericirii altuia, nici o renuntare nu e prea mare, nici un sacrificiu nu e prea costisitor. Un om care intelege ca nu poate atinge niciodata fericirea, prin propiile lui mijloace, prin propia sa ascensiune spirituala – nu are decat un singur lucru de facut: sa realizeze fericirea altuia, a altora.”
O reflectare mai profunda asupra fericirii nu am mai citit vreodata! Si totusi, raman din nou surprinsa de gandurile pe care acesta le are cu privire la dragoste: “Spun oamenii ca au cautat o viata intreaga “femeia ideala” si nu au gasit-o. Absurd. O puteau gasi in oricare femeie, dar pentru asta le trebuia iubirea aceea adevarata, care sa rupa cercul insului lor, sa infranga instinctul de conservare care ii zidea in fata dragostei, sa anuleze acel abstract dor de “femeie ideala”, creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolica si amuzanta; caci e foarte confortabil sa “cauti” vesnic, mai greu e sa nutresti ca un perfect amant ghimpele acela de iubire.”
Dupa cum ati observat, este poate prima oara cand ofer atat de multe citate, insa acest lucru se intampla deoarece sunt foarte incantata de aceasta carte care si-a gasit un loc fruntas in topul preferatelor mele. Puncte slabe? Desigur! Faptul ca se termina la doar 211 pagini! Cu toate acestea, sunt sigura ca voi reveni cu o relectura asupra ei.
Vezi si:
https://www.tabu.ro/povestea-de-pe-noptiera-mea-jose-samarago-eseu-despre-orbire/
https://www.tabu.ro/povestea-din-biblioteca-mic-dejun-la-tiffany-truman-capote/
https://www.tabu.ro/povestea-din-biblioteca-matusa-julia-si-condeierul-mario-vargas-llosas/