1. Antichrist – Lars von Trier
Daca ai vazut vreodata vreun film de Lars von Trier (oricare de la Dancer in the Dark la Dogville) ai sa intelegi ca Antichrist nu are cum sa fie un film de vara. Are sa iti puna probleme, va fi apasator si intunecat si te va urmari ceva vreme. Tocmai de asta, ca sa nu iti iesi din mana, ar trebui sa vezi Antichrist cat mai curand. A, si pentru ca Charlotte Gainsbourg e foarte draguta (asta daca nu ai vazut-o in Lemming).
2. Los Abrazos Rotos – Pedro Almodovar
Daca nu era inca foarte clar pentru toata lumea, sa reluam. Pedro Almodovar o iubeste pe Penelope Cruz, ea pe el, noi pe amandoi. Nu ar trebui sa fie nevoie de mai multe argumente ca sa vezi un film de Almodovar. Desi se aude ca este cel mai “normal” dintre filmele lui de pana acum, asta nu ne va scuti, probabil, de veselie, culoare, cantece si melodrame frumoase. Si apoi, toata lumea stie ca nu te poti plictisi la un film spaniol.
3. Agora – Alejandro Amenabar
Amenabar a mai facut Mar Adentro si The Others, doua filme frumoase pe care le-a vazut aproape toata lumea si le-au aplaudat multi, de la critici la oameni obisnuiti. Iar acum a facut Agora, o drama istorica ce se petrece in Egiptul antic si a carei protagonista, Hypatia, este jucata de Rachel Weisz, una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite despre care nu scriu tabloidele. Motiv suficient sa fim curiosi.
4. The Imaginarium of Doctor Parnassus – Terry Gilliam
Daca esti destul de dubios incat sa iti placa Terry Gilliam (si nu in sensul de “Vai, Brazil e o capodopera” ci in sensul de “Azi noapte m-am visat iar in Tideland”), si pe deasupra mai esti si impresionat, ca toata lumea, de moartea prematura a lui Heath Ledger, dar si de inlocuitorii lui din film (Johnny Depp, Colin Farell si Jude Law) nici nu trebuie sa mai stii despre ce este vorba in filmul asta.
5. Coco avant Chanel – Anne Fontaine
Sunt unele filme pe care nu se cade sa nu le vezi. Sa te uiti la Coco avant Chanel, cand ai aflat despre el de pe site-ul unei reviste glossy, e deja o obligatie. Desi regizoarea nu are experienta prea multa (si se aude ca nici talent nu prea are), iar actrita din rolul principal, Audrey Tatou, va ramane pe veci cu stampila “Amelie” lipita pe frunte, Coco avant Chanel este de vazut cel putin pentru valoarea lui biografica.
6. Cheri – Stephen Frears
Cheri este fiul unei curtezane. Mai mult, este Rupert Friend, intr-un film regizat de Stephen Frears (pe care trebuie ca il stiti din Dangerous Liaisons, Mary Reilly, High Fidelity sau The Queen) in care mai joaca Michelle Pfeiffer si Kathy Bates. Cu asa aglomeratie de actori frumosi, talentati, sau si frumosi, si talentati, si cu un regizor asa de bun, filmul ar face bine sa fie la fel de bun pe cat promite.
7. Public Enemies – Michael Mann
Mann a regizat si a produs filme mari. Iar acum incearca inca un film mare, despre legendarul spargator de banci John Dillinger. Johnny Depp, Christian Bale si Marion Cotillard fac parte din distributie, iar asta ar fi suficient sa te trimita in sala de cinema.
8. Gomorrah – Matteo Garrone
Italia, Mafia din Neapole si cinci povesti despre cinci indivizi care isi incearca norocul. As vedea filmul asta doar pentru ca am auzit ca este foarte dubios si pentru ca fotografiile surprinse in timpul filmarilor nu arata ca cele de pe set-urile altor filme cu mafie, ci mai degraba aduc cu cadrele din Cidade de Deus al lui Meirelles. Adica o mafie mai mica, dar cu atat mai puternica si mai credibila.
9. Two Lovers – James Gray
Joaquin Phoenix si Gwyneth Paltrow sunt vecini in Brooklyn. De aici, o intreaga serie de drame romantice de cartier, care nu suna neaparat bine. Dar cei doi actori au dovedit ca pot sa faca lucruri faine si in conditii mai neprielnice (vezi Gwyneth in Proof, langa mereu-egalul-cu-sine Anthony Hopkins, sau Joaquin langa Reese Whiterspoon in Walk the line). Iar acum, cu Gwyneth luand-o razna cu viata sanatoasa pe site-ul ei, Goop, si cu Phoenix devenit aproximativ hip-hop-er, lucrurile pot fi chiar interesante.
10. Amintiri din Epoca de Aur– Mungiu si compania
Bla bla noul val romanesc bla bla multe premii bla bla Cannes bla bla. Atat am de spus despre motivele pentru care trebuie sa vedem inca un film (sau mai multe si mai mici) despre celebra Epoca de Aur. Made in Romania.