Jurnal de calatorie, Alexandra – Stockholm!

Anul acesta a fost a doua oara cand am ajuns in Suedia, la 11 ani distanta de prima calatorie. A fost un fel de iesire cu fetele “in oras”…in alt oras. Plecate cu valize mai grele decat noi, deoarece ne speriasem de vremea rece pe care o auntau site-urile de meteorologie, am ajuns in Stockholm dupa un zbor de 6 ore (incluzand escala), incalzite, transpirate si obosite. La aeroport ne-a intampinat o cunostinta a uneia dintre prietenele mele care ne-a ajutat cu gasitul unui loc de cazare. Deoarece plecasem „on a budget” si venisem pregatite pentru una din cele mai scumpe tari din Europa, am locuit intr-un apartament cu 2 studente suedeze care au acceptat sa ne gazduiasca.

Experienta a fost fantastica. Desi am primit ideea cu multe emotii si chiar reticente, odata ajunse acolo ne-am imprietenit usor cu ele si ne-am simtit foarte bine. Plecasem din tara cu ideea gresita ca, odata cu cresterea in latitudine, scade sociebilitatea oamenilor, insa sueezii ne-au demonstrat contrariul.

Stockholmul e un oras fantastic, cladirile impunatoare in culori calde par initial reci si neprimitoare, insa dupa cateva zile de plimbat prin el prima impresie dispare lasand locul uneia favorabile. Orasul vechi este absolut superb, detaliile arhitecturale, stradutele inguste si shop-urile de suveniruri, dulciuri si haine vintage presarate pe ici pe colo adaugand orasului un aer foarte stilat. Am vizitat Biserica Mare din Stockholm (sau Storkyrkan, cum se mai numeste) si ne-a impresionat prin grandoare si detaliu, fara insa a fi supra-incarcata si lipsita de bun gust.

Singurul detaliu ciudat este faptul ca mai mult de jumatate din biserica adaposteste morminte sub podea si ni s-a parut destul de aiurea sa calcam lespezile de marmura. Ba chiar mai mult, una din fete s-a impiedicat ghici de ce?..de un craniu sculptat! ) Cat priveste shopingul (caci intre fete fiind, va dati seama ca a „vizitat” cateva magazine), ne-am pierdut cateva ore si zile pe straduta pietonala si comerciala din inima Stockholmului – Drottninggatan – unde am intrat in binecunoscutul H&M, insa am descoperit si alte magazine absolut superbe (un pic cam scumpe, deh! eram in Suedia!) cum ar fi Gina Tricot (da stiu, suna foarte romanesc..si noi am fost intrigate), Indiska sau Lindex, sau Design Torget pe parte de design si mici accesorii pentru casa.

De aici i-am luat fratelui meu un „port-banana” pentru a pastra fructul intreg in ghiozdan. Legat de H&M, ce am putut observa si aflat si de la fetele care ne-au gazduit, este ca in centru intalnesti cate un magazin la distanta de cativa pasi. Am putea spune ca au depasit deviza Starbucks cu „o cafenea la fiecare colt de strada” si au creat una speciala: „un H&M la fiecare colt e cladire”, atat de dese erau. Cat am stat acolo ne-am bucurat de bucataria lor traditionala (da, am mancat chiftelute suedeze, insa sunt diferite fata de cele de la Ikea) si mai ales de salate diverse. Suedia este una din cele mai bio tari la ora actuala in Europa, daca nu din lume. Am vazut acolo masini care nu consuma benzina sau motorina si nu emana monoxid de carbon (nici teava de esapament nu au) si am mancat mai bio decat am sperat vreodata. Insa nu ne-am dat in laturi nici de la melcii cu scortisoara specifici suedezi cumparati din supermarketuri si din magazinele „7 eleven”.

 La capitolul alimentar, cea mai interesanta experienta a fost cea din restaurantul vietnamez „Nem nem quan” unde am mancat cele mai bune pachetele de primavara, insa am gustat si niste specialitati ciudate. Oricum, o seara amuzanta… si picanta. Din categoria rasfatului papilelor gustative, am beneficiat, cu ajutorul fetelor care ne-au gazduit, de cea mai buna inghetata mancata vreodata. Am cumparat-o de la o toneta ambulanta aflata deasupra portului, e unde aveam am putut privi Stockholmul per ansamblu. Din pacate, numele nu mi-l mai amintesc, insa daca ma intorc, o sa caut locul cu siguranta.

Daca ajungeti vreodata in Stockholm trebuie neaparat sa vizitati Vasamuseet – muzeul dedicat navei de lupta din 1600 – Vasa. Aceasta, asemeni Titanicului, s-a scufundat la primul sau drum, insa, spre rusinea ei, la nici 50 km de port. Este singura nava ramasa din secolul 17 din lume, fiind adusa la suprafata dupa 333 de ani de la scufundare. Numai muzeul si nava pot reprezenta subiectul unui jurnal de calatorie, insa voi spune pe scurt ca in cadrul acestuia se intalnesc de la vase si obiecte aflate pe vas, pana la cadavre si haine, si chiar reconstituiri fidele ale oamenilor care au murit cand nava s-a scufundat. Pentru a va intoarce in centrul Stockholmului, cel mai dragut este sa luati tramvaiul retro al orasului. Este vorba de un tramvai vechi, stil anii 50-60, in care pana si controlorul pare venit inapoi in timp.

In imprejurimile Stockholmului merita vazut palatul regal (resedinta familiei regale), curtea palatului si labirintul. Din pacate, cand am trecut noi pe acolo, in curte era interzis accesul turistilor, deoarece familia regala se afla acasa. Aici am avut parte de o intalnire induiosatoare cu o romanca plecata de peste 30 de ani din tara care, cand ne-a auzit vorbind romaneste, ne-a imbratisat lung, ne-a dat cartea ei de vizita si ne-a rugat sa-i scriem. A fost un moment impresionant, atat pentru noi, cat si pentru cele 2 suedeze care ne insoteau. Si ca tot povesteam de bagajele noastre grele cu care ne-am deplasat pana in Suedia, de ne era frica sa nu depasim limita de 25 de kg, mai bine de jumatate din perioada in care am stat acolo am avut parte de temperaturi de aproape 30 de grade. Si vorbesc de luna mai, cand la ei primavara nu e mereu intrata pe deplin in drepturi. A fost amuzant, deoarece noi eram pregatite cu 3 randuri de pulovere, 2 trenchuri, pantaloni lungi si cizme si nu am purtat mai nimic din toate acestea.

Inca un lucru foarte interesant legat de Suedia este proportia noapte-zi in diferite momente ale anului. In mai-iunie, cand am fost noi, ziua dura aproximativ 18-19 ore; se intuneca pe la 10 si era deja lumina la 4. Am aflat ulterior ca luna iulie, noaptea este practic inexistenta, la fel cum iarna, ziua dureaza doar 3-4 ore. Ni s-a parut foarte interesant si am promis sa mai revenim, odata in iulie, sa experimentam „ziua cea mai lunga” si altadata, iarna, pentru a prinde noptile lungi si, eventual, aurora boreala.