Cinty Ionescu e o femeie căreia îi place să vorbească în imagini. În special în succesiuni și suprapuneri de clipuri, un melanj vizual calibrat când pe muzică, când pe o reprezentație de teatru. Cinty e VJ, o muncă care necesită o cameră, un laptop și un proiector care să-i exprime stările pe o pânză. Consumerismul e inamicul preferat al proiecțiilor ei (ea le spune seturi) și nu scapă nicio ocazie de a taxa obsesile moderne pentru branduri, corporații și malluri. E o treime din trupa Brum Conspiracy și acompaniază cu proiecții video mixate ad-hoc lângă scenă improvizația intensă de tobe, bass și loop-uri electronice produse de Piti și Cătă.
Cu urechile care i se strecoară printre șuvițele șatene și conformația mignonă, Cinty aduce cu un elf. Unul incisiv, hotărât și hiperactiv. Nu-și găsește nicicum locul în scaunul din apartamentul spațios pe care-l împarte cu Piti, care e și iubitul ei. Se foiește, se ridică, își mută picioarele dintr-o parte în alta și în tot timpul ăsta, vorbește. Abia când trage din țigară mai face câte o pauză. Se scuză că vorbește mult, dar glasul ei răgușit e magnetic, iar parantezele – despre politică, responsabilitate, muzică – se întorc conștiincioase în punctul în care s-a oprit povestea. VJ-ingul, pe care l-a descoperit acum trei ani, e tot o unealtă de comunicare:
„Brusc puteam să le spun oamenilor lucruri fără să folosesc cuvinte”, spune ea. „VJ-ingul mă lăsa să spun lucruri folosind percepții. Åži era mai puțin condamnabil dacă imaginile erau dure, decât dacă aș fi folosit cuvinte”. (În niște clipuri porno pe care le folosește în seturile ei, penisurile sunt înlocuite de sticle de Cola.) Activismul ei nu e agresiv, ci mai degrabă constructiv: „Mi se pare important să arăți că lucrurile nu merg și să indici o direcție, o soluție”.
Când era mică, Cinty le spunea părinților că ar vrea să se facă birjar. (Cinty e un alint dat de părinții ei, inspirat de o carte rusească de povești). A crescut mai mult pe șantiere: tatăl ei e proiectant și a lucrat la numeroase baraje. Familia s-a întors la București când Cinty avea 16 ani. Crescuse mai mult prin munți, printre oameni care trăiau de pe urma pământului lor, oarecum uitați de regimul comunist. După liceu a dat la Facultatea de științe politice intensiv franceză de la Universitatea din București, dar nu prea i-au plăcut colegii și schisma care exista între teorie și practică. Anul IV l-a făcut în Spania, unde s-a îndrăgostit de dezbaterile politice și de zona de activism social. Era perioada dinaintea războiului din Irak și i-a plăcut cum oamenii se exprimau prin muzică, publicații sau proteste.
Când s-a întors în România a decis să nu continue pe linia facultății, o hotărâre cu care nu este nici astăzi pe deplin împăcată. A intrat însă în media și a trecut în galop pe la Cotidianul (unde a fost reporter pe social), Media Pro (unde a lucrat la dezvoltarea unui hibrid între reality show și telenovelă) și Național TV (unde a scris pentru o emisiune de divertisment). Din media a virat către comunicare și a fost, pe rând, brand manager la un distribuitor de echipamente de sport extrem, marketing manager pentru revista GEO și apoi project manager pentru o companie de publicitate, care are un picior și-n lumea filmului. Aici a început să meargă la filmări, să tragă cu ochiul la montaj, iar până la clipuri proprii n-a fost un drum foarte lung.
Era prietenă cu niște DJ și dintr-una într-alta au stabilit că ar trebui să acompanieze seturile lor cu seturile ei video. A avut primul gig în februarie 2008 – era atât de necoaptă încât nu-și adusese clipuri de mixat decât pentru vreo două ore. A trebuit să le reia, ocazie cu care a descoperit că acestea nu se vor îmbina și suprapune niciodată la fel – proiecția e un răspuns atât la muzică, cât și la starea ei și la reacția publicului. A continuat să acompanieze DJ la party-uri, dar ca hobby, pe lângă jobul nou pe care îl începuse – manager al unui proiect care trebuia să producă o publicație electronică pentru adolescenți. Liberteen trebuia să fie produsul care să-i combine experiența în corporații cu pasiunea pentru video și latura activistă. Proiectul a fost însă spulberat de criză înainte de-a se lansa și, la începutul lui 2009, Cinty s-a trezit pe drumuri.
Până atunci nu luase în considerare statutul de independent. Munca, chiar dacă nu se înțelegea cu aspectele birocratice și cu rapoartele, îi oferise siguranță financiară și stabilitate. În ziua când a fost dată afară, avea spectacol cu o piesă de teatru independent, pentru care concepuse vizualul. Văzând actorii atât de încântați că fac ce le place, s-a gândit că nu are cum să nu reușească.
Așa că ea și Piti s-au mutat la o chirie mai mică și a început să lucreze ca freelancer. E mai relaxată acum, dar ocupată. Pe lângă Brum Conspiracy, cu care concertează prin București și prin țară, mai are spectacolele de teatru „Concreții” și „Faceți loc!”, ambele selecționale la Festivalul Național de Teatru din toamnă. Recent a primit și un prim job comercial. Deocamdată lucrurile bune merg dintr-unul în altul și, spune Cinty, „vor fi zile când deschizi frigiderul și nu prea ai combinație, dar nu se poate să nu meargă. Ești liber. Poți să iei taurul de coarne și să spui ceva”.
* Poți să vezi clipuri realizate de Cinty aici: www.youtube.com/user/energeticspell