Marcia Belsky, realizatoarea proiectului Headless Women of Hollywood (Femeile decapitate ale Hollywoodului) vrea să atragă atenţia asupra posterelor care conţin toate părţile corpului unei femei mai puţin capul.
Obiectificarea femeilor în cinema nu a scăpat comediantei şi cantautoarei Marcia Belsky. În aprilie 2016, Belsky a început un proiect al cărui scop era documentarea asupra sexismului instituţionalizat în Hollywood. Iar cu tot scandalul recent legat de Harvey Weinstein şi mişcarea #MeToo, proiectul a devenit şi mai important decât preconizase ea în urmă cu doi ani.
Proiectul Femeile decapitate ale Hollywoodului vrea să atragă atenţia asupra fragmentării, fetişizării şi dezumanizării imaginilor femeilor aşa cum le percepem în filme, la TV, pe coperţile cărţilor şi în industria divertismentului în general – se arată în descrierea proiectului.
Belsky spune că a devenit mai atentă la aceste imagini care prezintă femeile fără faţă sau cap în media după ce un profesor de-al ei de la facultate i-a arătat o practică (şi tactică) folosită în publicitate care amestecă diverse părţi din corpurile sexualizate ale femeilor în reclame.
Explicaţia pentru care publicitarii preferă să folosească doar corpurile femeilor e simplă şi în acelaşi timp cât se poate de cinică. Femeile decapitate din reclame sunt mai uşor de văzut ca simple corpuri care pot fi oricând schimbate. Nu au faţă, ochi, sunt impersonale şi deci nu transmit că ar putea fi persoane umane, nu trebuie să-ţi baţi capul să le consideri oameni. Sunt sub-umane. Obiecte frumoase lipsite de gândire sau sentimente. Perfecte pentru vânzarea oricărui produs.
Din acel moment, Belsky a observant că aceste părţi individuale ale corpurilor femeilor folosite în industria media se utilizează peste tot, mai ales pe afişele publicitare de la metrou. Şi a început să-şi pună întrebări despre cât de frecvent se întâmplă de fapt acest lucru. Şi ducând observaţiile în zona afişelor publicitare pentru filme a descoperit că practica este foarte comună şi foarte des folosită.
Însoţite de titluri care mai de care mai haioase, postările din reţelele sociale despre posterele filmelor atrag atenţia asupra felului în care publicul este făcut să creadă că – cea mai importantă parte din corpul omenesc, cea care raţionează – capul – este dispensabil în cazul femeilor.
Cele mai multe astfel de postere cu femei decapitate se găsesc la Hollywood pe o perioadă de timp îndelungată, de câteva zeci de ani însă şi în filmele din ultima decadă.
Posterele cu femei decapitate au început să apară în anii ’60 şi ’70 odată cu fetele Bond, apoi la finalul anilor 1970 şi 1980 a apărut genul de comedii pentru adolescenţi unde, pe posterele de promovare, practic găseşti doar femei în bikini sau cu fusta extrem de scurtă iar ele sunt reprezentate de parcă cineva le-ar fi rupt torsul cu tot cu cap. De altfel convingerile unor filme de comedie pentru adolescenţi din perioada respective păreau să susţină că o femeie care arată bine este disponibilă oricând şi oricărui bărbat. Anii 2000 au schimbat puţin paradigma în sensul că au apărut şi femeile decapitate în rolul nevestelor cicălitoare dar în continuare ele sunt doar personaje secundare în filme cu roluri principale doar pentru bărbaţi. Iar sexualizarea a continuat şi ea.
Apoi au urmat anii 2010 cu o serie de filme în care femeilor – chiar dacă distribuite în roluri principale în filmele respective – pe postere le apar doar picioarele şi fundul: Crazy Stupid Love (2011), Kingsmen: Secret Service (2014) sau chiar animaţia The Minions (2015), etc. Anul trecut până şi un film considerat feminist a intrat în jocul decapitării – cu posterul pentru Wonder Woman.
