De unde vine pofta de dulce
Până în prezent s-a tot discutat și răsdiscutat despre ce, cum și în ce fel se întâmplă cu pofta excesivă de mâncare și mai ales de dulce. De unde vine, ce anume o generează și cât de mult crizele, periodice sau permanente, de bulimie ne influnețează ritmul. Cauze există nenumărate. Clasificate și aranjate de specialiști în tabele ordonate, acestea sunt de la cauze externe, mediu, stres etc. până la stări fiziologice. Toate induc mutații psihice și de aici reacții ale corpului care de care mai deviate și uneori chiar aberante.
Nu vi se întâmplă să vă treziți spunând „nu știu ce naiba am avut azi, dar am mâncat o cutie întreagă de bomboane de ciocolată“? Pentru că, de cele mai multe ori, pofta de dulce e și mai puternică decât pofta de orice altă mâncare. Vestea proastă e că în aceste perioade rezistența în fața tentației este scăzută la minim, iar vestea bună e că există soluții de criză. Dacă mai punem la socoteală și faptul că fiecare cultură în parte are alte obiceiuri culinare, iar multe dintre acestea mizează pe dulce în felurile principale, am spune că toate lucrurile acestea au un rost.
Nu e întâmplător că în anumite regiuni, zone, țări întregi se mănâncă într-un anumit fel. Cu siguranță, există un fel de reglaj natural, ca în economia de piață, un fel de cerere și ofertă. Dacă simți o nevoie nebună de dulce, atunci cu siguranță ceva îi lipsește organismului tău în acel moment, spun specialiștii. Important e să știi ce anume ai voie și cât să mănânci ca să compensezi lipsurile și să ai și satisfacția unei siluete impecabile. Noul trend este că se manifestă din ce în ce mai activ împotriva anorexiei, dar siluetele rubensiene tot nu cred că vor reveni la modă prea curând.
Ca să vă liniștesc pe deplin, vă spun că cele mai recente studii au arătat că nevoia de dulce, ca orice nevoie, e determinată (mai bine-zis predeterminată) genetic. Pe scurt, tot ADN-ul este principalul vinovat și pentru pofta noastră de dulce. Adică există o componentă a unei gene care determină echilibrul nostru metabolic, și în funcție de acest lucru, corpul „cere“ singur ceea ce-i lipsește.
Căsuța de turtă-dulce
Cu siguranță vă amintiți adesea de una dintre poveștile copilăriei în care o vrăjitoare rea, ca să-i atragă în capcană pe cei doi copii rătăciți și pierduți prin pădure, transformă coliba sa într-o minunată căsuță de turtă-dulce cu ferestre de zahăr, cu ciocolată și multe acadele și bomboane în loc de potecuță. În poveste urma așa: „neputând să reziste tentației, ei au început să mănânce“.
Cum poveștile nu sunt, de cele mai multe ori, doar pentru copii, sau, mai bine-spus, sunt pentru copiii din noi cei maturi, această imagine din „Hansel și Gretel“ mi-a rămas în minte și s-a trasformat cu timpul într-o minunată parabolă a tentației și interdicției față de dulciuri pe care am început să le simt din ce în ce mai acut odată cu înaintarea în vârstă. Acum prefer să nu mănânc mâncare deloc decât să renunț la dulciuri.
Dacă ar fi să despic firul în paișpe, aș adăuga că nu mi se pare ok că Mr. ADN a avut grijă să predetermine această nevoie de dulce mai mult la femei și mai puțin la bărbați, pentru că știu foarte mulți domni care nu se ating de dulce, ceea ce e discri-minare pe față. Dar de ce bărbații au alte preferințe culinare, mult diferite de ale doamnelor, e o altă poveste.
Delicatese… ușoare
Așa am ajuns, cu timpul, să mă tot gândesc și să găsesc soluții peste soluții ca să fentez pofta de dulce, fără să renunț la tot ce-mi place și mai ales, îmi este necesar. Åžtiu că nu e ușor să mănânci doar biscuiți sau napolitane nugat sau ciocolată toată ziua. Îți este foame mai abitir. Așa că am căutat și am găsit multe feluri de deserturi ușoare care să nu necesite calorii în plus și care te scapă de tentația chinuitoare care e din ce în ce mai puternică atunci când e însoțită de interdicție. De exemplu, în loc de înghețată se poate stoarce suc de fructe și congela după rețeta sorbeturilor, care se dreg cu esențe și se servesc alături de fructe proaspete.
Sau puteți pune la congelator iaurturi de fructe, mult mai sărace în grăsimi decât cremoasele înghețate de fructe, însă sunt la fel de gustoase. E inutil să ascundem mereu faptul că toate dietele te fac, invariabil, să suferi de foame cruntă. Dar calorii puține nu înseamnă întotdeauna și cantitate infinitezimală de mâncare. Sorbet se numește un „desert înghețat“ din apă ușor îndulcită amestecată cu juice de fructe sau piure de fructe, vin sau lichior. Originea lui poate fi identificată în vechiul șerbet făcut din suc de fructe și apă îndulcite, iar cuvântul este derivat din turcescul „șerbat“, care vine din arabă unde înseamnă băutură dulce sau juice. Sorbet este servit ca variantă low sau non-grasă pentru înghețată. În Italia se numește „granita“.
Dar în folclor se spune că sorbetul a fost inventat de împăratul roman Nero, iar rețeta lui era: zăpadă amestecată cu miere și vin. De aici așa-numitele „frozen-deserts“, despre care se spune că au fost aduse în Franța de Ecaterina de Medici când s-a căsătorit cu ducele de Orleans și a părăsit Italia pentru Franța. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea sorbet era servit pe străzile din Paris, de unde a trecut în Anglia și apoi în restul Europei.
Răcoritor, tentant și… dulce.
În anumite condiții, deloc dure, îți poți permite să te răsfeți din când în când cu câte o delicatesă, dar cu moderație. Ideal ar fi să-ți impui să nu depășești 100 de calorii, spun nutriționiștii. Dar și calculele sunt o problemă. Cine să stea să tot socotească după tabele? Cel mai simplu e să înlocuiți pur și simplu anumite alimente cu mâncare naturală. Dacă ronțăi grăunțe, nu te transformi în găină. Așa că ia-ți migdale, caju, nuci, fistic și ronțăie între mese. De asemenea, sunt bune fructele uscate, ele sunt săculeți cu vitamine, te hrănesc fără să te umfle și compensează și nevoia de dulce.
„Chiar dacă sunt asociate adesea cu stadioanele, meciurile de fotbal și obiceiul nu tocmai delicat al ronțăitului semințele de floarea-soarelui, până nu de mult asociate cu junk food și mâncarea nesănătoasă, sunt de sunt acum puse într-o altă lumină de nutriționiști. Semințele de floarea-soarelui sunt o sursă importantă de proteine, fibre alimentare, vitamine (E, B1, B6) și minerale (fier, magneziu, fosfor, zinc, seleniu, potasiu și calciu), lipide și fibre (necesare pentru o digestie echilibrată). În plus, minunata halva se obține din semințe de floarea-soarelui prăjite, măcinate și amestecate cu cantități aproximativ egale de halviță“, ne recomandă dr. Ioana Verde, medic rezident, diabet, nutriție și boli metabolice.
Iată câteva delicatese care nu depășesc limita de calorii permisă.
Care pot fi consumate fără a vă afecta frumusețea și mai ales… sănătatea.
75g semințe de dovleac
65g semințe de floarea-soarelui
50g de caise uscate
15g de ciocolată cu lapte și alune de pădure
15g alune
75g jeleuri
2 mere mari
25g biscuiți în ciocolată (adică 2 biscuiți potriviți)
1 comentariu