Magazinele de haine nu se mai mulțumesc cu imaginile de pe Instagram alături de un hashtag și un comentariu sec despre produsele lor, au trecut deja de o vreme bună la nivelul următor. Acum totul se învârte în jurul haul-urilor.
Haul – definiție în engleză – captură, pradă, profit, câștig, târâre
Ce e un haul mai exact? Un clip video în care un influencer YouTube (adică de obicei o vloggeriță) primește (sau cumpără) o gamă largă de produse fashion pe care le încearcă în fața camerei. Bine, nu se dezbracă în fața camerei dar încearcă rând pe rând hainele primite (sau cumpărate) și le arată fanilor cum se prezintă acestea în realitate, cât sunt de rentabile privind raportul preț-calitate, dacă materialele sunt sau nu bune, etc. Haul-urile au devenit o opțiune extrem de populară pentru numeroasele colaborări dintre branduri și influenceri, pentru că cei din urmă pot să le arate abonaților lor cum arată sau cum se comportă produsul prezentat în mediul său natural – adică îmbrăcat pe un corp uman în mișcare, accesorizat cu ce mai ai prin casă, combinat cu alte produse nu neapărat din același magazin. Vloggerii au o relație directă cu publicul lor, iar conținutul creat de ei este, într-un fel, pentru barnduri, cea mai comodă și ieftină modalitate de a face legătura între magazine și clienți.
Introduceți cuvântul “haul” pe YouTube și veți găsi zeci de milioane de clipuri ale unor persoane diferite, din țări diferite, făcute după același model. O tipă stă în fața camerei în dormitorul ei, ține un pachet de cumpărături într-o mână își duce mâna cealaltă la gură și cu o mină plină de surpriză/fericire/entuziasm promite că va încerca fiecare produs din cutie. Ceea ce chiar face pe o perioadă de timp care variază de la cinci la zece minute, vorbind într-una și pe același ton despre amănuntele plicticoase ale fiecărei cusături, fiecărui nasture sau fermoar și despre procentajul de bumbac versus lycra sau cine știe ce alte forme de țesătură din care sunt fabricate produsele.
Videoclipurile sunt extrem de populare, unele au zeci sau sute de mii de vizionări altele depășesc milionul. Lăsând de o parte faptul că se vorbește despre produse, explicația ar fi faptul că se crează o formă de intimidate între abonat și influencer. Adică am găsit câteva fete pe care le-am urmărit explicând avantajele și dezavantajele hainelor în timp ce eu mă simțeam de parcă eram prietene de 20 de ani (ceea ce e cam greu dat fiind faptul că majoritatea sunt adolescente sau au maxim 20 de ani cu totul). Practic în timp ce probează haine, vloggerițele (unele, cele care au un fel de simț al autoironiei) îți aruncă și câte un detaliu intim despre corpul lor – “ah, fundul meu mare de care nu reușesc să mă ascund nicăieri”, “coșul de pe bărbie care nu-mi mai trece” sau trag de câte o bretea de sutien de susținere gata să cadă pentru că sânii lor sunt mari și vor să evadeze dintr-o bluziță mai nu știu cum.
Se vorbește liber despre celulită și despre camel toe, se dau amănunte despre menstruație și uneori chiar și despre reușitele sau nereușitele sexuale. Cum spun, într-un mod aproape natural, se crează un fel de relație de prietenie destul de bizară între influencer și abonat/spectator. Spun bizară pentru că e totuși o relație care nu e sinceră și deloc naturală (ci mai degrabă fabricată să pară așa) între un vânzător și un cumpărător. Ca să fac o paralelă – e ca și cum ai merge la un magazin de haine și vânzătoarea ar fi plătită de magazin nu doar să te servească și să-ți spună bună ziua ci și ca să-ți spună în timp ce încercați hainele împreună că nu i-a venit ciclul de o săptămână, că prietenului ei îi cam miroase gura, bunica ei tocmai a decedat, ea are niște celulită pe fesa dreaptă și sutienul e puțin murdar de la fondul de ten al unei prietene cu care a încercat o schemă bisexuală just for fun. Sigur, exagerez puțin, dar doar foarte puțin, cât să înțelegeți cam care e relația dintre cele mai multe influencerițe care filmează un haul și abonații lor.
Mai există apoi o categorie aparte de clipuri haul care au în centrul acțiunii lenjeria dar acelea nu m-am hotărât încă dacă promovează vreun produs anume sau mai degrabă se duc spre zona de soft-videochat.
Sigur că magazinele și brand-urile se folosesc de orice pentru a influența piața și respectiv cumpărătorul. Nu este întotdeauna ușor de aflat când un influencer a fost plătit ca să-ți “vândă” ceva și deci, legislația valabilă în cazul publicității clasice nu se poate aplica haul-urilor. Suntem influențați în deciziile noastre în funcție de personajele de pe YouTube în care ne regăsim iar aceste personaje sunt de cele mai multe ori create de anumite banduri și magazine. Și credeți-mă, aceste branduri și magazine pot acum să profite cel mai bine de nivelurile de încredere pe care și le construiește singur consumatorul cu aceste personalități online denumite nu degeaba…exact – influenceri.
Culmea e că exact ceea ce în mod normal nu funcționa într-o formă de publicitate clasică și anume concluziile vehemente ale unei vloggerițe care spune că nu va păstra un anumit produs căci este prost din punct de vedere al calității – exact asta cred că determină ca nivelul de încredere în persoana respectivă să crească și consumul să fie și mai mare – desigur, îndreptat spre un produs despre care aceeași persoană va spune că e minunat. Când ai o mie de branduri care în urma supraproducției preferă să arunce tone de haine la gunoi în loc să le vândă mai ieftin doar pentru a nu altera în vreun fel prețul produselor sau numele brandului – cumva e firesc să pui sub semnul întrebării publicitatea asta agresivă alternativă. Și sigur, printre majoritatea celor care primesc gratuit produsele pe care le prezintă apoi în fața abonaților, există foarte multe persoane (mai ales la noi) care comandă haine pe care le îmbracă în fața camerei doar pentru a se vedea pe Youtube și pentru a-și forma o bază de abonați iar apoi le trimit înapoi spre magazine recuperându-și astfel banii. În mod normal (deși extrem de trist) aceste haine nu ar mai fi repuse în vânzare din cauză că nu mai sunt noi deci prețul lor scade și cum spuneam mai sus, brandurile preferă să le arunce la gunoi în loc să le vândă mai ieftin sau să le doneze. Și majoritatea comunicatorilor marilor branduri spun că exact așa se întâmplă, odată încercate, hainele se scot din circuit. La noi am văzut un haul al unei românce care spunea că a comandat haine de 1000 de euro de la H&M din care va păstra doar câteva și restul le va trimite înapoi căci a vrut doar să vadă cum îi vin, ca un fel de cabină de probă. Nimic mai fals.
Sunt vloggerițe care fac clipurile doar pentru a arăta câți bani au, am găsit spre exemplu o vloggeriță care strânge frecvent milioane de vizualizări cu haul-uri de lux, în unul dintre ele povestește că mama ei a dus-o la cumpărături pentru că se simțea prost după ce s-au certat cu o zi în urmă și i-a cumpărat haine de 35 de mii de dolari. Majoritatea comentariilor o trimit la gară și îi spun că sunt oameni care muncesc un an întreg pentru banii ăia. Ea spune la final că o iubește pe mama, bine, undeva pe locul doi după Gucci.
Există și unii utilizatori YouTube care se folosesc de platforma lor pentru a promova haine de mâna a doua, o piață care oferă o alternativă la moda supera actuală, fără a sacrifica stilul sau calitatea outfiturilor. Nu cred că toți sunt conștienți de cât de poluante sunt textilele și producția lor pentru mediu sau că brandurile care transformă lucrătorii din industria textilă în sclavi ar trebui boicotate dar e bine că măcar unii încearcă să mai și recicleze. M-am bucurat să văd că și această formă de promovare a reciclării și un fel de boicot la adresa marilor lanțuri de magazine începe să aibă succes. Ea se numește “haulternative” afară și la noi pur și simplu haul second hand.