Se spune că dragostea e un joc cu numere. Iar matematicianul Bobby Seagull a luat-o în serios.
Cu câțiva ani în urmă, bărbatul a încercat să explice de ce fusese atât de ghinionist în dragoste. „Aveam 32 sau 33 de ani, eram singur, îmi plăceau matematica și știința – m-am gândit: <<Pot să folosesc matematica și știința pentru a mă ajuta?>> A fost o încercare autentică, serioasă.”
Inspirat de Peter Backus – un profesor de economie la Universitatea din Manchester, care în 2010 a scris lucrarea Why I Don’t Have a Girlfriend – Seagull a folosit ecuația lui Drake dezvoltată pentru a estima câte civilizații extraterestre ar putea exista în galaxie, pentru a-și determina numărul de potențiale partenere. „Începeți să presupuneți că există infinit de multe, apoi continuați să restrângeți cercul”.
Ecuația lui Drake (cunoscută și sub numele de Ecuația de la Green Bank) este un argument și o ecuație de natură probabilistică, concepută inițial, în 1961, de către astronomul și astrofizicianul Frank Drake, nu pentru a estima numărul de posibile civilizații extraterestre (cum adesea greșit se vehiculează), ci pentru a stimula dialogul științific la o întâlnire a oamenilor de știință, care fusese axată pe cercetarea inteligenței extraterestre, cunoscută, mai ales sub acronimul SETI, Search for Extra-Terrestrial Intelligence).
Folosind populația totală de femei din Londra și Cambridge – orașele între care își împarte timpul, Seagull le-a selectat doar pe cele care aveau vârsta apropiată de a lui sau până la 10 ani mai tânără decât el. Apoi a redus grupul, în funcție de educație, preferințe online, abilități matematice. După care a folosit un parametru mai dificil: ce fracție i-ar putea găsi lui Seagull o parteneră mai atractivă. După ce a studiat lista de prieteni de pe Facebook, a găsit 1.200 de femei care i-au îndeplinit criteriile de vârstă, locație și educație – și a descoperit că una din 20 era compatibilă cu el. Teoretic!
Astfel că bărbatul a descoperit 29.369 de potențiale iubite. Așa cum spune el, o mulțime suficientă când să umple un stadion dar și terenul de fotbal. Dar acest lucru nu a ținut cont de doi factori importanți: următoarea lui iubită ar trebui să fie singură și va trebui să-l găsească atractiv. Bobby Seagull s-a trezit în final cu doar 73 de potențiale partenere.
Matematica a fost folosită de mult timp pentru a-ți găsi perechea. Dar care sunt șansele? Întâlnirile online au consolidat rolul matematicii în căutarea dragostei, nu numai în găsirea unor potențiali parteneri, ci și în utilizarea algoritmilor pentru a găsi dragostea. Întrucât niciunul dintre noi nu este perfect, căutarea nu va fi ușoară.
Acum, la 35 de ani și încă singur, Seagull își continuă investigația pentur a „face matematica să funcționeze în cazul său, în cartea sa – The Life-Changing Magic of Numbers. „Realitatea este că pe hârtie matematica nu vă spune dacă sunteți compatibil în persoană. Pe hârtie, mă potrivesc probabil cu mama. Și sunt 73 de femei despre care cred că ar fi potrivite pentru mine dar este posibil ca eu să nu fiu potrivit pentru ele”.
1 comentariu