Jurnalul secret al unei adolescente poloneze, ucise de nazişti în 1942, va fi publicat după 70 de ani, timp în care a fost păstrat într-un seif, scrie BBC.
Renia’s Diary: A Young Girl’s Life in the Shadow of the Holocaust a fost lansat de membrii familiei autoarei, cartea fiind comparată cu jurnalul Annei Frank. Anne Frank este fata evreică germană, care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată.
Sora ei Elizabeth a spus: „Am citit doar o parte din carte pentru că obişnuiesc să plâng tot timpul”. Elizabeth, care şi-a schimbat numele din Ariana, îşi aminteşte de sora ei ca despre „o fată foarte liniştită şi gânditoare”. Ea i-a declarat Rebeccăi Jones, corespondent BBC Arts, că sora ei a fost „precum mama mea surogat”. „Era foarte inteligentă. Era liderul programului de literatură din şcoala ei. Şi era foarte, foarte blândă şi mereu grijulie”.
Renia Spiegel, din Przemysl, sud-estul Poloniei, şi-a început cartea, care va fi lansată în Marea Britanie pe 19 septembrie, atunci când avea 15 ani. Paginile oferă o primă privire asupra atacurilor cu bombă, care o forţau să se ascundă, dar şi asupra dispariţiilor familiilor de evrei din ghetoul polonez.
În afară de poveştile horror, Renia – care aspira să devină poetă – descrie cum s-a îndrăgostit prima dată de un băiat pe nume Zygmunt Schwarzer. Ei s-au sărutat prima dată cu câteva ore înainte ca naziştii să ajungă în oraşul ei. Ea a fost ucisă de soldaţi în iulie 1942 la vârsta de 18 ani după ce au descoperit-o ascunsă în podul unei case.
Zygmunt a scris pasajul final emoţionant din carte după moartea ei. El a fost deportat la Auschwitz, dar a supravieţuit lagărului morţii şi a devenit doctor în armata americană. În 1950, a regăsit-o pe Elizabeth, sora Reniei, şi pe mama Róża în New York.
„A fost o experienţă şocantă”, a spus fiica lui Elizabeth, Alexandra Bellak. „A fost prima dată când mama şi cu mine am văzut cartea. Am fost singurele două supravieţuitoare. Mama nu şi-a revenit niciodată după moartea surorii mele”.
Cartea a fost proiectul Alexandrei, care a tradus-o din poloneză în engleză pentru a o putea citi. Elizabeth a fost copleşită de povestea din carte când a primit-o de la Zygmunt, aşa că a păstrat-o într-un seif. În 2012, Alexandra a decis să traducă jurnalul pentru a descoperi mai multe lucruri despre mătuşa sa.
1 comentariu