Prima care a cântat la noi despre băutură din perspectivă feminină a fost Maria Tănase, în Bun e vinul ghiurghiuliu, în 1938. De altfel, în general (adică și afară), când vine vorba să faci o listă cu cele mai bune cântece cântate de femei despre băut sau alcool, în ultimele decenii, nu prea ai de unde alege.
De ce cântecele despre băutură sunt cântate în general de bărbați? Pare sexism. Același standard dublu care se aplică promiscuității sexuale (știți, dacă el are mai multe partenere sexuale e ok, dacă ea are mai mulți parteneri sexuali este c&*%vă) se aplică și beției, mai ales că sexul și alcoolul (se zice) merg de cele mai multe ori mână în mână. Sigur că stereotipurile despre consumatorii de alcool nu sunt flatante pentru nici un gen, dar pe de altă parte există și această realitate conform căreia tot celebritățile de sex feminin sunt cele cărora li se cer standarde mai ridicate de comportament, fără sex, alcool, droguri și alte comportamente considerate „inadecvate”. Poate tocmai de aceea mai multe femei par să evite referințele la alcool iar la noi, practic abia în ultimii ani, singurele care și-au asumat să spargă această barieră sunt: Delia, Inna și Irina Rimes.
Sigur, există o problemă cu referințele la alcool din muzică, majoritatea melodiilor despre alcool ridică în slăvi băutura și petrecerile fără a menționa vreuna dintre consecințele potențiale de sănătate sau legale ale acestora. Repercusiunile negative ale stilului de viață ale unui consumator de alcool includ alcoolismul, violența domestică sau publică, probleme financiare și altele iar acestea au fost complet omise din hituri. Însă cumva toate acestea par să afecteze doar muzica femeilor, bărbații nu par să fie supuși aceluiași set de așteptări/precauții morale.
Cred că una dintre singurele povești cântate în care se vorbește despre potențialele probleme adiacente utilizării alcoolului este cântată de Lil Johnson în 1937, în Was I? (Drunk). Povestea ei, sordidă așa cum se întâmplă în anumite circumstanțe este despre o femei care se trezește a doua zi din beție și pune aceste întrebări prietenilor săi (Eram beată?, Era chipeș? A fost consensual? Cât de beată am fost? Și ar trebui să avertizez autoritățile?). Rămânem fără prea multe explicații în plus căci Johnson pare din ton să vrea să o ia de la capăt fără să fie cu adevărat preocupată de cele întâmplate înainte cu o seară.
Poate una dintre cele mai cunoscute cântărețe de afară care avea o reală problemă cu alcoolul și drogurile, refuzând chiar public să meargă la dezalcoolizare, lucru care de altfel a și dus la moartea sa, Amy Winehouse s-a referit la obiceiurile ei euforice în piese ca Rehab, în Addicted sau Back to black. Ba chiar în 2007, ea declara pentru Rolling Stone că schimbarea stilului ei muzical de la jazz la R&B reflectă o schimbare a, să zicem, stimulentelor – de la iarbă la alcool. “Am fumat multă iarbă”, spunea ea. „Presupun că dacă ai o personalitate dependență, atunci treci de la o otravă la alta. Întreaga mentalitate pe care ți-o oferă iarba este foarte hip-hop, iar când am înregistrat prima dată, tot ce ascultam era hip-hop și jazz. Mentalitatea celui care fumează iarbă este foarte defensivă, seamănă foarte mult cu „să vă ia dracii, nu mă cunoașteți”. În timp ce mentalitatea băutorului de alcool este foarte diferită: „Vai, eu te iubesc, nici măcar nu mă interesează dacă mă ignori, mereu o să te iubesc.” Și piesele ei sunt destul de reprezentative, cumva alcoolul din versurile ei e consumat în timp ce se desparte sau după o despărțire lasând-o cu inima frântă.
Rihanna a încercat să schimbe puțin contextul cu piesa Cheers (Drink to that). În clip bea alături de April Lavigne de plăcere, nu de supărare, nu din cauza vreunui eșec în dragoste, ignorând orice critică a gurilor rele la adresa unui astfel de comportament feminin, vai, mult prea hedonist. A fost ajutată de Pink cu Raise your glass.
O altă cântăreață, de data asta din Canada, Luce Dufault cântă de asemenea despre alcool în Soirs de scotch, în care descrie o seară perfectă de una singură atunci când doar ea și scotch-ul se întrețin, din plăcere, ca niște vechi prieteni. Bărbatul este doar un accesoriu, el poate să lipsească.
Poate cea mai relaxată cu privire la consumul asumat de alcool, Nina Simone a cântat în 1968, în Gin House Blues o prelucrare după piesa înregistrată inițial de Bessie Smith în anii ’20 – Me And My Gin. Nina Simone a preluat piesa și i-a oferit un ritm ceva mai funky cu niște versuri clare depre o femeie căreia îi place ginul și va face tot ce trebuie pentru a obține unul. Fără bărbați.
La noi, atât în Da, mama, sunt beată a Deliei, în Beau a Irinei Rimes și în Iguana Innei, femeile beau și suferă după câte un el fie că acesta este implicat într-o altă relație, fie că abia ce s-au despărțit și ele vor să-l uite. Până la urmă e de fapt tot un fel de-ați cere scuze că ești femeie și bei un pahar în plus.