A existat un război mai puțin cunoscut anul acesta, războiul ruso-ucrainean pentru borș. Mai exact pentru supremația asupra uneia dintre cele mai iubite supe din întreaga lume. Totul a început pe rețelele de socializare când @Russia (contul oficial de Twitter al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse) a postat pe Twitter: „o supă clasică atemporală, #Borsch este una dintre cele mai faimoase și iubite #Dish (feluri de mâncare) și un simbol al bucătăriei tradițională rusă ”.
Pentru un om obișnuit care deține un cont Twitter, o poză cu o farfurie cu supă roție borș însoțită de textul de mai sus poate părea inofensivă, însă pentru ucraineni, care consideră că borsul este mâncarea lor națională, postarea Ministerului Afacerilor Externe rusesc este adevărată propagandă câh, mai ales având în vedere ocupația actuală a Crimeei și ultimul conflict teritorial în est. Ucraina este încă supărată din 2014. Așa că rețelele sociale din Ucraina au răspuns cu furie și hai să zicem, un soi de umor, cu comentarii de genul „De parcă să furați Crimeea nu ar fi fost suficient, a trebuit să furați și borsul din Ucraina”.
Ce este această supă care a dezlănțuit atâtea pasiuni
Borschul sau borșul (sau борщ în chirilică) este o supă abundentă, de obicei roșie din sfeclă (deși există și feluri verzi sau transparente ale ciorbei) și, de secole, a fost zilnic prezentă în bucătăria ucraineană. Pentru mulți, afirmația Rusiei cu privire la un astfel de preparat din Ucraina, în mod foarte sincer, întruchipează o tendință mult mai mare de opresiune istorică a Rusiei față de limba, politica și, mai ales, independența ucraineană. Potrivit lui Alex Kokcharov, un analist politic londonez, de origine belarusă, lauda Ministerului rus de externe pe seama borșului „rusesc” este „o altă încercare de însușire culturală a Moscovei”. El a explicat că, deși „o serie de culturi pretind că borșul este al lor – Ucraina, Belarus, Polonia și Rusia – Ucraina are cea mai mare dreptate”.
Explicația pentru faptul că rușii se laudă cu borșul pare să fie următoarea: borșul a intrat cel mai probabil în curentul sovietic în epoca stalinistă ca urmare a unui efort concertat al Kremlinului. În încercarea sa de colectivizare, Stalin l-ar fi însărcinat pe comisarul său pentru alimentație și Prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietice, Anastas Mikoyan, cu instituirea unei bucătării naționale sovietice care a oferit peste 100 de rețete de „naționalități” diferite găsite în URSS. În 1939, el a publicat Cartea mâncărurilor gustoase și sănătoase, o carte de bucate standardizată, care a fost adesea făcută cadou cuplurilor căsătorite din Uniunea Sovietică din partea Partidului Comunist – o carte care este încă tipărită și în zilele noastre inclusiv în limba engleză.
Mikoyan avea nevoie să producă o identitate culturală pentru aceste alimente sovietice. Capitolul 6 („Supe”) începe cu Shchi pe bază de varză, care prezintă șase rețete diferite, după care urmează „Borsch”, apoi „Borsch de vară” (cu verdeață, dovlecei, țelină și sfeclă), urmată de un „Borsch ucrainean”. Conform rețetei lui Mikoyan, borșul standard conține carne, sfeclă, varză, legume rădăcinoase, ceapă, pastă de roșii, oțet și zahăr, în timp ce borșul „ucrainean” conține carne, varză, cartofi, sfeclă, pastă de roșii, morcov, păstăi, ceapă, slănină , unt, oțet și usturoi, smântână și pătrunjel tocat. Rețeta ucraineană, încadrată ca o iterație separată a versiunii standardizate, este de departe cea mai cunoscută în prezent.
Un dicționar rus din 1823 de cuvinte ucrainene definește borșul drept „același lucru ca shchi”, în timp ce o carte de etimologie rusă din 1842 face diferență între shchi rusesc (referindu-se la varză acră) și borș ucrainean, un cuvânt care, de fapt, face referire la ingredientul tradițional al ciorbei hogweed sau borschevik. Hogweed (Heracleum sphondylium sau brânca ursului) crește în toată Eurasia, dar planta înflorește doar în zonele mlăștinoase din jurul Dunării și Dnipro (Dnepr în rusă). Cu mult înainte ca țările moderne din Rusia sau Ucraina să existe, oamenii din regiunea Mării Negre fierbeau ciorba din tulpinile murate, frunzele și florile plantei de brânca ursului. Cărțile cu rețete arată că ucrainenii au adăugat sfeclă.
S-a căzut la pace sau nu?
Bătălia pentru borș încă mai continuă online, mai ales în jurul definiției oficiale a ciorbei. Wikipedia ucraineană listează borsul ca fiind „găsit în bucătăriile naționale ucrainene, belarus, poloneze, lituane, iraniene și evreiești”, dar nu menționează bucătăria rusă. Între timp, Wikipedia în limba rusă zice așa: „Borșul este un tip de ciorbă pe bază de sfeclă, aceasta oferindu-i o culoare roșie caracteristică. Un fel de mâncare tradițională a slavilor de est, este o supă foarte comună în bucătăria ucraineană.”
„Există la fel de multe versiuni de borș, câte bunici locuiesc în Europa de Est”, spune un bucătar rus și are dreptate. În România, denumirea de borș i-a fost dată unui lichid pal gălbui, acru, extras dintr-un amestec fermentat de produse naturale: tărâţe de grâu (sau de secară), făină de porumb, drojdie (sau huşte, cum se numesc resturile şi depunerile dintr-un borş anterior), o crenguţă cu frunze de vişin (cei ce nu au vişin le pot înlocui cu una-două frunze de dafin la o reţetă de cinci litri), un fir zdravăn de leuştean şi apă. În unele zone, se mai adaugă pătrunjel, ţelină, mărar şi usturoi, dar numai în ultima zi a procesului de preparare. Lichidul acesta se adaugă de obicei altor ciorbe dar nu este un preparat culinar independent.