Tabu
lifestyle

Ibida – cetatea de sub sat

În 2008 când s-a dus în excursie la cetatea Ibida, Bobby Voicu nu știa ce comoară vizitase. Acum, în programul Project4 susținut de Mercedes, vrea să-i dea șansa cetății să fie iubită.

În vara lui 2008, Bobby Voicu, unul dintre cei mai cunoscuți tineri din industria online din România, și-a luat primul lui concediu după 8 ani. Lucra pentru Yahoo România și, cum toți angajații companiei își luau vacanță în august, a trebuit să se supună regulilor.
A ales pentru vacanța aceea să se întoarcă la o pasiune mai veche, să viziteze locuri încărcate de istorie, dar mai puțin cunoscute. S-a oprit la cetățile din Dobrogea despre care aflase de pe site-ul unor prieteni.
Așa a ajuns și la cetatea Ibida.
Åžtia de pe xplorio.ro că cetatea se află lângă satul Slava Rusă, la 50 de km de Tulcea.
–    N-o găsesc, ajută-mă cu detalii, l-a sunat pe autorul site-ului xplorio.ro, Adrian Mihălțianu, după ce s-a învârtit în zonă câteva minute bune.
–    Dacă vii dinspre Babadag, cum se termină satul e un drum care duce la cetate. E mic și trebuie să fii atent ca să-l vezi. Dacă vii dinspre Brăila, e chiar înainte de intrarea în sat, la dreapta.
Nu era niciun indicator așa că, deși s-a străduit să nu-l rateze, a ajuns până la satul următor fără să-l găsească. S-a întors și-a luat-o de la capăt. Abia după vreo 20 de minute în care s-a folosit de toate șmecheriile lumii online – familiară lui -, a ajuns pe drumul către Cetatea Ibida. Cu ajutorul Google Earth, un program prin care pământul e văzut din satelit.

*
Drumul către ceea ce este marcat turistic drept Cetatea Ibida e o dâră de pământ bătătorit de mașinile care trec rar prin satul Slava Rusă. Iarna, pe jos e o clisă lipicios alunecoasă care șerpuiește printre casele cu garduri din pietre inegale, pietre suprapuse ca un lego stricat, în echilibru precar. Primăvara, când noroiul începe să se întărească, drumul ar putea fi asemănat cu dârele pe care le lasă vopseaua în ulei pe pânză, dacă e privit de la foarte mare înălțime. Cu unul dintre sateliții Google, de exemplu. De aproape însă, în orice anotimp, e un coșmar pentru orice mașină care nu are tracțiune 4X4.

Din 1885, se știe că în această zonă există una dintre cele mai mari cetăți din România. Cetate care, după cum reiese dintr-o inscripție militară din anul 257, a fost punctul de intersecție al tuturor drumurilor din Nordul Provinciei Romane. Dar, la mai bine de un secol distanță de la prima descoperire arheologică din zonă, cercetările n-au scos la lumină decât o parte mică din fortificațiile care se află sub sat.

Când Bobby a venit pentru prima dată la cetate a parcurs drumul șerpuitor printre case, a ajuns la ceea ce părea dealul din spatele satului și, după o plimbare scurtă, s-a aflat față în față cu zidurile conservate perfect ale turnurilor cetății. Lângă deal a găsit o pancartă din fier, ruginit de ploi și vânt, pe care scria: CETATEA IBIDA, SEC I-VII, SIT ARHEOLOGIC DE INTERES NAÅ¢IONAL, PROTEJAT CONFORM LEGILOR 5/2000, 228/2000, 43/2001, 422/2001. SUNT STRICT INTERZISE SĂPĂTURILE NEAUTORIZATE ÅžI UTILIZAREA DE DETECTOARE. NERESPECTAREA ACESTORA SE SANC}IONEAZĂ CONFORM LEGILOR.
Acestea erau singurele informații despre cetate afișate pentru turiști. Prin contrast, și-a amintit de bogăția de informații pe care le-a primit când a vizitat Troia.

*

Cu un an înainte, Bobby Voicu vizitase cetățile din Turcia. A ajuns la Troia, cu amintirea legendelor Olimpului citite în copilărie. S-a amuzat de Calul Troian creat pentru film, adus în orașul de lângă cetate pentru bucuria turiștilor și și-a petrecut câteva ore între ruinele locuite cândva de zeii greci. S-a jucat cu propria minte, încercând să vadă unde ar fi putut locui Paris sau Elena sau cum arăta viața lui Ulise sau a Afroditei în spațiul acela restrâns. Un exercițiu de imaginație pe care Bobby l-a făcut încă din copilărie, când mergea la cetățile din Moldova împreună cu părinții săi. Atunci își imagina cum, în camerele pe care abia le mai deslușea dintre ruine, se desfășura în detaliu viața de zi cu zi a unui soldat sau negustor care a trăit cu sute de ani în urmă.
Avalanșa de detalii istorice dar accesibil comerciale de la cetatea Troia i-a dat voie imaginației sale să brodeze în jurul personajelor despre care citise în copilărie.
Așa că atunci când, în sfârșit, a ajuns la Ibida, a fost frustrat de drumurile nemarcate, dar și de lipsa oricăror indicatoare în sit-ul arheologic care să dea detalii istorice. „De ce n-ar fi și cetățile noastre la fel de frumos prezentate turiștilor, ca să-și poată construi fiecare o lume a acelor ani, bazată pe informații istorice? De ce nu le dăm dreptul la viață?”

Când Mercedes a creat Proiect4 pentru susținerea unor cauze nobile și a fost invitat să-și aleagă o cauză n-a stat pe gânduri. I s-a spus că va face echipă cu  Sandra Stoicescu (cu un proiect pentru susținerea comunităților din zone defavorizate) și Cătălin Stefănescu (cu un proiect legat îmbunătățirea condițiilor de viațădin satul Maliuc).
Proiectul lui Bobby? Crearea unei logistici online pentru realizarea de ghiduri informative pentru cetățile din România.
A ales ca ghidul prototip să fie al cetății Ibida și, la începutul lui 2010, s-a reîntors în satul Slava Rusă.

*

Sătenii din Slava Rusă nu sunt impresionați că trăiesc pe o bucată de istorie. De când se știu au găsit prin curte, la săpături ocazionale, bucăți de pietre de toate felurile. Pe unele le-au folosit să-și construiască propriile case, pe altele le-au îndepărtat cu răbdare, una câte una, aruncându-le, ca să-și facă terenul arabil. Pe drumul către cetate, într-un gard de pietre lipite neuniform cu mortar, se află o bucată dintr-o inscripție romană. Proprietarii, gospodari, își îngrijesc gardul cum se cuvine: periodic văruiesc pietrele cu alb, iar marginea porții metalice e vopsită cu un albastru țipător. Între ignoranța lor și distrugerea istoriei își face loc ironia: pietrele vechi de mii de ani consolidează case noi într-un sat muribund.

Casele de pe drumul către cetate sunt niște carii într-o dantură bătrână. Din 22 de locuințe, de pe o distanță de 300 de metri, de o parte și de alta a drumului, doar 6 mai sunt locuite; restul fie sunt în paragină, fie s-au prăbușit și, din ele, n-au rămas decât ruine. Unele au fost pur și simplu înlocuite de buruieni uriașe.

|n școala din Slava Rusă de află 29 de copii, deși satul are o populație de 2700 de locuitori. Cei mai mulți dintre cei rămași în sat sunt însă bătrâni foarte săraci. Restul populației e la muncă în Spania sau măcar la Babagad, cea mai apropiată localitate cu statut urban.

Satul e amplasat între două cimitire: unul de acum mii de ani, celălalt proaspăt, cu cruci slave în formă de brăduț și morminte îngrădite cu schelete metalice vopsite – ca și gardurile curților – în albastru țipător.

|n partea diametral opusă cimitirului nou, dincolo de șoseaua care e calea către civilizație, e ceea ce localnicii numesc Mausoleul. Un mormânt cu cameră funerară și două paturi, loc de ofrandă pentru morții unei familii de vază din epoca romană. |ntre el și cetate se află, însă, peste 100 de morminte dispuse de-a lungul unui kilometru. E una dintre cele mai mari necropole romano-bizantine.

*

Reîntors la Ibida în februarie, Bobby a avut o mare surpriză: ceea ce e prezentat turiștilor drept cetate s-a dovedit a fi doar unul turnurile ei.

–    Cetatea se întinde pe 27 de hectare din care 23 fortificate, i-a spus arheologul Mihaela Iacob, în mașină, pe drumul către situl pe care-l administrează. Satul e construit pe cetate și mult în împrejurimi, sub pământ, e parte din cetatea a cărei formă a construcției am stabilit-o, dar n-am scos-o încă la lumină. După ceramica descoperită în această zonă – a continuat arătând către un teren viran dintre sate – aici erau atelierele meșteșugarilor.

–    Aici s-ar putea face o rezervație arheologică, a exclamat Bobby entuziasmat. Sunt aproape și Cheile Dobrogei, și cetatea Enisala, ar putea fi un punct de atracție turistic excepțional.

Femeia i-a privit entuziasmul cu un zâmbet înțelegător venit din experiența de aproape 20 de ani de lucru în această zonă și din dificultățile pe  care le-a întâmpinat cu autoritățile (procese prin care să se obțină restricționarea săpăturilor localnicilor, strămutările de oi peste cetate etc). A continuat apoi pe un ton didactic:
–    Teritoriul cetății are cea mai intensă densitate de locuire din perioada romană. Pe o raza de 10 km în jurul cetății au fost identificate 11 așezări rurale.
Åži-a înterupt explicațiile pentru o indicație scurtă.  „Luați-o la dreapta, mergem prin sat.”
– Ibida e singura cetate al cărei spațiu fortificat e străbătut de un curs de apă, ceea ce presupune construcție de poduri, îndiguiri, s-a auzit din nou tonul „științific” al femeii, în timp ce mașina lupta cu zăpada depusă pe terenul denivelat.
–    Aici sunt niste terme, a arătat Mihaela către marginea drumului, în fața unei case locuite, spre o denivelare care – pe un drum asfaltat – ar putea trece cu ușurință drept temporizator de viteză. „Nu avem încă resursele financiare să le conservăm, așa că am preferat să le acoperim, chiar dacă se află în fața casei unui localnic.”

Ajunși sus, pe dealul unde e pancarta care anunță cetatea Ibida, explicațiile au curs năvală. Pentru fiecare strat de piatră din zidul turnului există o poveste; pentru fiecare strat de pământ dat la o parte în săpăturile arheologice sunt o mulțime de probleme de logică de rezolvat: cum e solul și ce influență are asupra obiectelor găsite pentru stabilirea vârstei exacte a obiectului, cum densitatea de obiecte găsite poate da o imagine asupra numărul populației și obiceiurilor lor de viață… Åži, între toate aceste informații – un rai al poveștilor din care Bobby își crea, ca în copilările, propriile filme – un amănunt șocant.
–    Sub movilița asta e, de fapt, un alt turn al cetății. Îl vom scoate la lumină în minim 2 ani, a arătat către o gâlmă de pământ reavăn.

|n lipsa unor fonduri corespunzătoare, la cetatea Ibida arheologii continuă săpăturile doar câteva săptămâni pe an, într-o tabară arheologică de vară. Cu acest ritm cetatea va fi dezgolită complet în minim 100 de ani.

*
      Când a plecat la drum cu proiectul susținerii cetăților românești, Bobby Voicu  vroia să le facă atractive pentru turiști.

Dar odata „împrietenit” cu Ibida, a adăugat pe lista sa noi chestiuni de rezolvat. Să găsească bani să asfalteze drumul către cetate. Să-i învețe pe localnici să aplice pentru fonduri europene. Să facă panouri de semnalizare a fiecărei părți din cetate, panouri însoțite de explicații prin care turiștii să înțeleagă lumea de acum mii de ani care-și trăia zilele în același spațiu.

Åži ca să-și ducă cu drag proiectul la bun sfârșit, Bobby i-a găsit Ibidei un loc în teoria lui despre relații. „Femeia alege întotdeauna, așa că tot ceea ce pot să fac eu ca să mă placă o femeie, este să mă prezint și să accept sa fiu analizat și descoperit. Ca noi să ne îndrăgostim de cetăți, trebuie să le cunoaștem. Asta vreau eu să fac cu Ibida. Vreau să–i dau șansa să fie iubită.”

ARTICOLE SIMILARE

Supereroii David și Victoria Beckham

realitatea

Fiica lui Sting a suferit un accident stupid

realitatea

Jim Carrey și Jenny McCarthy s-au despărțit

realitatea

Kanye West: “Eu sunt Regele Popului, acum că Michael a murit!”

realitatea

Interviu imaginar Amy Winehouse

realitatea

Cristina de la IMPACT, in costum de baie

2 comentarii

Scrie un comentariu