Cum ar fi daca, de fiecare data cand ar trebui sa alegem, incapabili sa o facem, ne-am scinda intr-un eu aferent fiecarei optiuni ? Si am continua astfel, pana la sfarsitul unuia dintre drumuri, facand toate alegerile si scindarile necesare pana in punctul in care am putea decide daca alegerea initiala a fost una buna. A nu alege lasa toate lucrurile posibile, spune Nemo Nobody, personajul principal al filmului.
Nu mi s-a mai intamplat de la Synecdoche, New York ( cine nu l-a vazut, nu exista !) sa dau de un film in care viata de pe ecran sa fie la fel de complexa si datatoare de dureri de cap ca cea reala. Doua dovezi matematice in directia frazei de mai inainte : prima – cel mai mare buget al unui film belgian ( ok, asta poate sa nu insemne mare lucru, desi e vorba de 47 de milioane de dolari) si doi, perioada de care a avut nevoie regizorul lui Mr.Nobody, Jaco Van Dormael, pentru a termina cel de-al treilea film al sau ( dupa succesele de la Cannes « Toto, eroul » si « « A opta zi ») : 13 ani !
Atacand de la teoria corzilor la psihologia animala, de la determinatiile genetice la big crunch, totul intr-o mare de relatii posibile si imposibile, in cautarea iubirii, contractand, dilatand si cateodata pur si simplu scurcicuitand timpul, in cele 2 ore si 35 de minute, filmul are nevoie de Jared Leto ( Requiem for a dream) pentru a face dintr-un film greu si lung unul vag accesibil si cu valente de blockbuster. Ceea ce stim deja ca nu a fost si nu o sa fie niciodata. Din pacate.
Mr.Nobody/Jared Leto este un copil ai carui parinti s-au despartit. Poate si din vina lui. Nemo Nobody e si un tanar care se indragosteste de trei femei diferite cu care este dispus sa mearga pana la capat, neconcepand ca existenta lui poate presupune abandonul persoanei iubite. Mr.Nobody este si un batran amnezic care, la aproape 120 de ani, varsta cand lumanarile sunt mai scumpe decat tortul, este si cel din urma muritor de pe pamant. Intr-un ultim exercitiu de vointa (televizat), Nemo Nobody isi reia toate existentele imaginate/ rezultate in urma alegerilor dificile facute in timpul vietii, zapacind un reporter care ar vrea sa afle doar ( !) ce inseamna sa fii muritor si sa fi apucat sa faci sex inainte ca eternitatea sa eutanasieze libidoul.
Cele trei existente posibile, corespunzatoare fiecarei femei in parte, sunt delimitate cromatic (alegerea unei blonde, unei satene si a unei chinezoaice usureaza diferentierea), prin muzici, prin aspectul fizic al lui Jared Leto. Vizual uluitor (este inclusa si o calatorie pe Marte) filmul lasa sensul pe locul doi, drept pentru care o a doua vizionare e binevenita. Inspirat se pare de fotografiile lui Martin Parr. Mr.Nobody, in nebunia de ganduri si teorii, nedreptateste unele idei foarte frumoase – cum ar fi cea conform careia fiecare copil nenascut isi stie viitorul – si poate face spectatorul sa se piarda pe drum. Asa ca tineti-va bine.
Ziceam mai sus ca prezicerea viitorului se ia. Sa si demonstrez – Mr.Nobody apare la noi in vara (august, se pare). Cine citeste cronica asta si nu l-a vazut inca ( n-am zis nimic !) o sa mearga sa il vada. Si ca sa ma asigur ca va fi asa, voi mai reveni cu o cronica. 3 in 1, pe model Mr.Nobody.