Cămașa albă este mai mult decât un articol vestimentar esențial. Poate că originea ei a fost în garderoba bărbaților, însă, de-a lungul timpului, a devenit laitmotiv al farmecului feminin. Nicio altă piesă nu a avut atemporalitatea și versatilitatea ei, iar Coco Chanel a exploatat din plin această calitate.
Spre deosebire de evoluția altor piese vestimentare care este circulară, cămașa albă a evoluat destul de liniar, adică fiecare nouă reinterpretare a dus cu un pas mai departe ceva din trecut, în forme din ce în ce mai complexe și mai creative, fără să uite însă simplitatea și eleganța care definesc cămașa albă și pentru care o iubim atât de mult.
În anii ’40, cămașa albă a fost făcută celebră de către vedetele de la Hollywood, de la Katherine Hepburn pâna la Lauren Bacall. În anii ’50, filmul „Vacanță la Roma” a făcut cămașa albă și mai populară și atractivă. Audrey Hepburn a purtat-o cu mânecile suflecate și cu un guler răsfrânt. „Dirty Dancing” i-a mai dat un boost de popularitate când Frances B Houseman (Baby) o poartă în multe scene pe parcurusul filmului. Julia Roberts în cămașă albă este o imagine iconică din „Pretty Woman”.
Esențial în istoria modei, cămașa pune semnul egalității între genuri. În 1992, pentru ediția aniversară Vogue, Anna Wintour alege să îmbrace pleiada de supermodele în cămăși simple albe de la Gap. Elitismul este passe. E vremea să vezi mai mult femeia decât hainele, complexitatea ei fiind cu atât mai vizibilă atunci când ținuta nu copleșește. Confortul devine primordial, mai presus de umerii exagerați și detaliile opulente. Albul are implicații psihologice unice. Culoarea acromatică semnifică întregul și un nou început. Era, de altfel, și începutul hegemoniei stilistice și avangardei lui Wintour, acel număr rămânând cel mai bine vândut din toate timpurile.