Tabu
CULTURE

Recenzie: Copilul divin de Pascal Bruckner

Obișnuiesc să le spun prietenelor mele că dacă sunt sigură de un lucru din viitorul meu, acela e că voi fi o mamă bună. Desigur, veți ridica sprânceana a dubiu și a neîncredere pentru că așa un lucru nu poți să-l știi dinainte și nici nu poți să-l planifici. (Cine știe ce pramatie de copil iese? ;)) )

Mai spun și că îmi voi lăsa copilul să facă ce vrea el, cu condiția să îmi vină acasă cu note bune și să se contamineze cu boala cititului. Îmi voi pune toate puterile la bătaie pentru a face acest lucru posibil.

Am făcut introducerea asta pentru a vă da seama ce fel de mamă dorea să fie mama Copilului divin, din cartea lui Pascal Bruckner. Din dorința de a face din progenitura ei o mică enciclopedie ambulanta, începe să-l „îndoape” cu cultură. Adică ascultă muzică simfonică, citește pe rupte tot felul de cărți de la dicționare, până la cărți de călătorie și până la marile romane ale clasicimului pentru a-l deprinde cu setea de cunoaștere. Încercările ei sunt o reușită și fătul cere din ce în ce mai mult. Pentru că fătul poate să comunice cu mama lui, știind să vorbească franceza la perfecție încă de pe vremea când nu se născuse.

Ca și cum asta n-ar fi de ajuns, când se apropie momentul nașterii, Louis divinul refuză să iasă din burta maică-sii. Åži rămâne acolo, în ea, crescând în fiecare lună tot mai mult. Åži tot așa timp de 5 ani, în care ajunge să fie un erudit, un învățat în fața căruia se închină întreaga Franță și cele mai luminate minți. Lucrurile nu sunt roz până la capăt, ba dimpotriva începe să-i mearga tot mai rău. Åži asta pentru că e mânat de dorința de a distruge lumea și de a stăpâni cunoașterea totală. Cum acest lucru nu e posibil, și știm asta deja de la Adam și Eva, că și ei au încercat, dar au fost izgoniți, Louis își primește pedeapsa: o femeie.

Copilul-divin e o carte amuzantă și cu o tentă aproape superficială. Însă la o analiză mai atentă a motivelor, a exagerărilor și a neverosimilității, realizăm ca Pascal Bruckner a scris o carte mult mai profundă decât un desen animat, așa cum ar putea fi luată cartea asta.  

Mai multe recenzii pe www.tomatacuscufita.com

ARTICOLE SIMILARE

Grădina Sticlarilor | O zi în lumea sticlei

Ciocîrlan

«Noul Efes» din Turcia ⎢ Un amfiteatru antic, descoperit la Izmir

Ciocîrlan

Cum își mai bat joc oamenii de mediu: record de elefanți morți în 2019, în Sri Lanka

realitatea

Băieţii frumoşi din San Francisco /INTERVIU in exclusivitate

Catalogul IKEA 2014 sărbătorește momentele petrecute acasă

Brian DePalma ne lynchează

Scrie un comentariu