Dacă te afli în Alexanderplatz și ai rămas în pană de idei, poate e bine să știi că, la doar câteva minute de mers pe jos, te așteaptă întâlnirea cu un faimos teatru din Berlin, care a fost construit din banii clasei muncitoare!
Da, nu e nicio exagerare. Volksbühne, în traducere liberă, înseamnă „Teatrul Poporului”, iar construcția acestuia, inaugurată în 1914, a fost finanțată exclusiv din donațiile membrilor asociației Teatrul Oamenilor Liberi.
Sloganul original, inscripționat pe fațada edificiului, era Artă pentru popor (Die Kunst dem Volke).
Desigur că acesta nu este unicul motiv pentru care merită să ajungi la Volksbühne. Este un teatru de talie mondială, cu o istorie bogată și ieșită din comun, unde nume uriașe precum Max Reinhardt, Erwin Piscator, Benno Besson, Heiner Müller și Frank Castorf au realizat spectacole legendare.
Împotriva teatrului global
Din aprilie 2018, Klaus Dörr a devenit directorul teatrului, după ce instituția a fost implicată într-un scandal mediatic de proporții, care a confirmat încă o dată că Volksbühne își merită numele din plin.
Ce s-a întâmplat de fapt? În 2017, o mare parte din angajații teatrului, precum și publicul fidel al acestuia s-au revoltat împotriva venirii la conducere a lui Chris Dercon, fostul director de la Tate Modern din Londra.
Motivul disputei? Curatorul de origine belgiană a anuțat public că dorește să transforme Volksbühne într-un teatru global, cu o ofertă multiculturală echilibrată, care să cuprindă concerte rock, teatru-dans, film, instalații de artă vizuală și evenimente media. Planul lui de management nu a fost deloc văzut cu ochi buni. Contextul este mai amplu de atât…
25 de ani de avangardă cu directorul și regizorul Frank Castorf
După căderea Zidului Berlinului, regizorul Frank Castorf a preluat frâiele teatrului, iar datorită lui, Volksbühne și-a câștigat un renume internațional. Frank Castorf nu a ales calea de mijloc când a afirmat că teatrul aflat sub conducerea lui va fi „ori faimos, ori mort”.
Roata hoțului și gălețile de salată cu cartofi
Tradiționaliștii l-au considerat un distrugător al teatrului, în timp ce tinerii spuneau că vin la Volksbühne ca la un party. Pentru prima dată pe o scenă, actorii beau, fumau și găteau, iar găleți cu salată de cartofi erau distribuite prin sală!
Spectacolele lui Frank Castorf au făcut, mai mereu, furori, iar odată cu premiera spectacolului Hoții, după celebra piesă a lui Schiller, în piața din fața teatrului a fost amplasată o sculptură din metal, realizată de scenograful Bert Neumann.
Numită Roata hoțului (Räuberrad), sculptura a devenit rapid simbolul rezistenței împotriva conformismului din cultura mainstream. Astăzi este un adevărat logo, inscripționat pe tricouri și cutii de chibrituri.
Retragerea în tăcere
În urma scandalului din jurul lui Chris Dercon, opinia publică a fost divizată în două tabere, unii reproșându-i că nu este artist, alții susținându-i direcția managerială multidisciplinară. În orice caz, Frank Castorf s-a ținut departe de întreaga controversă și a hotărât să-și continue cariera de regizor în colaborare cu Berliner Ensemble.
Teatrul pandemic
În condiițile actuale ale pandemiei, teatrul pune la dispoziție publicului atât spectacole online, cât și reprezentații în sala mare, cu respectarea tuturor normelor și măsurilor de prevenție împotriva COVID-19.
Premierele anunțate în perioada următoare sunt: Orestia de Thorleifur Örn Arnarsson după Eschil, Ifigenia. Excitație și întristare în Taurida de Stefanie Sargnagel și Eschil, Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neill și come as you are (imaginea Iocastei sau capitalismul nu va învinge) de Fritz Kater.
Toate spectacolele au subtitrare în limba engleză.
1 comentariu