Arta nu a căutat dintotdeauna să șocheze, însă și-a propus mereu să ridice întrebări. De-a lungul istoriei, au existat multe momente în care o pictură, o scupltură, un ready-made sau un perfomance au scandalizat opinia publică.
În fiecare lună, vă invităm să descoperiți cazuri celebre ale operelor de artă care au fost înaintea timpurilor lor sau, cum ne place nouă să le numim, ARTABU — arta despre care nu suntem niciodată pregătiți să vorbim —. Astăzi, despre „Originea lumii” a lui Gustave Courbet…
„Uimesc lumea întreagă!”
Am construit o catedrală în cel mai frumos loc care există în Europa, la Pont de l’Alma, cu orizonturi fără limite, pe malul Senei și în mijlocul Parisului. De aici, uimesc lumea întreagă. Toată pictura care există în Europa se află acum expusă la Paris. Îi înving nu doar pe moderni, ci și pe antici (…) Am contrariat lumea artei.
îi scria, la 28 mai 1867, pictorul Gustave Courbet colecționarului și amicului său, Alfred Bruyas.
Cu doar un an înainte, în 1866, Gustave Courbet pictase în ulei, pe o pânză de doar 46×55 cm, Originea lumii. Reprezentând un tors de femeie, de la sâni până la coapse, cu picioarele desfăcute și goale, în așa fel încât organul genital se află la vedere în toată splendoarea sa, tabloul avea să devină cunoscut drept cea mai scandaloasă operă de artă a secolului al XIX-lea și nu numai!
Într-un articol apărut în 2007, în Le Figaro și intitulat „Gustave Courbet, poetul naturii”, Véronique Prat susține că, până în 1995, pictorul nu era cunoscut decât de istorici de artă și amatori ai picturii de secol XIX, iar odată cu expunerea acestui tablou în Muzeul Orsay din Paris, Courbet a devenit un artist controversat, discreditat și chiar văzut ca un „demonizat”. Mai mult decât atât, ea adaugă că Originea lumii nu a fost expusă nici în cadrul retrospectivei Gustave Courbet din 1977, care a avut loc la Grand Palais.
Este o imagine cu conținut sexual explicit, care nu e pentru ochii pudibonzilor de astăzi; la vremea aceea nici măcar nu a fost prezentată în cadrul unei expoziții publice. Asta avea să se întâmple abia peste mai bine de 100 de ani, în 1988.
afirmă fostul director al Tate Gallery, Will Gompertz, în cartea sa, „O istorie a artei moderne. Tot ce trebuie să știi despre ultimii 150 de ani”
Indiferent dacă celebra pictură a fost expusă oficial în 1988 sau 1995, cert este că a fost nevoie de mai bine de un secol pentru ca publicul să fie pregătit să se întâlnească cu un astfel de subiect. Sau poate că nu…
Despre sexul femeii ca un câmp de luptă. Părțile intime ale balerinei Constance Queniaux cenzurate de Facebook și scandalul din jurul artistei Deborah de Robertis.
Cu doar doi ani în urmă, mai exact în septembrie 2018, marile publicații de artă din întreaga lume, precum și jurnale faimoase ca The Guardian, Independent și Liberation, anunțau rezolvarea unui mister secular.
În sfârșit era identificat modelul din spatele celebrului tablou Originea lumii, iar descoperirea demonta ipoteza conform căreia nudul „obscen” îi aparținea iubitei și muzei pictorului, Joanna Hiffernan.
În urma confruntării unei transcrieri a scrisorii lui Dumas către George Sand cu manuscrisul original, conservat la Biblioteca Națională a Franței, istoricul francez Claude Shopp a identificat o greșeală.
Nu poate să picteze cu pensula lui cel mai delicat interior (în transcrierea eronată apărea cuvântul „interviu”) al domnișoarei Queniault (sic!) de la Operă”.
îl ataca Alexandre Dumas-fiul pe Courbet, într-o scrisoare către George Sand
Odată cu această descoperire, mai mulți istorici i-au dat dreptate și au confirmat că modelul din pictură a fost, într-adevăr, o balerină de la Opera din Paris, numită Constance Queniaux. Dar povestea balerinei controversate nu se oprește aici!
În august 2019, presa anunța că, după un război legal de opt ani, compania Facebook a încheiat procesul cu Frédéric Durand-Baïssas. În 2011, educatorul francez a dat în judecată Facebook pentru cenzură, în urma suspendării contului său de pe rețeaua de socializare, pe motiv că distribuise o imagine înfățișând pictura lui Gustave Courbet. În 2015, Frédéric Durand-Baïssas a solicitat companiei daune în valoare de 20 000 de euro.
Cenzura aceastei picturi, care este un imn închinat libertății de creație, nu este decât un atac împotriva democrației.
a declarat, la acea vreme, avocatul educatorului, într-un interviu pentru Le Monde
Ulterior procesului câștigat de Frédéric Durand-Baïssas, Facebook a anunțat că politicile companiei legate de nuditate vor deveni ceva mai nuanțate, mai ales, în privința operelor de artă. Poate că nici în lumea zilelor noastre nu suntem încă pregătiți să ne întâlnim cu o pictură de Courbet sau, cel puțin, rămânem în continuare consternați în fața unui performance precum cel al artistei Deborah de Robertis…
29 mai 2014, Muzeul Orsay, Paris. Fundal sonor: Ave Maria de Schubert. Apoi, o vocea feminină înregistrată rezonează în întreaga sală: „Eu sunt originea. Eu sunt toate femeile. Tu nu m-ai văzut. Vreau să mă recunoști. Virgină ca apa. Creatoarea spermei.” Deborah de Robertis își face apariția în fața tabloului lui Courbet și își desface picioarele, dezvăluindu-și sexul în fața vizitatorilor luați prin surprindere de gestul artistei. De-o parte a publicului, aplauze. Un gardian îi cere să se acopere. Poliția intervine. Scandal mediatic de proporții. O filmare a întregii scene ajunge pe rețelele de socializare și devine instant virală. Francezii se împart în două tabere: susținători ai demersului artistic și refractari la adresa așa-numitului „performance”, intitulat de artistă Oglinda originii. Explicațiile din presă ale lui Deborah nu întârzie să apară. Nu este vorba despre sexul ei, ci despre privirea ei. „Pentru a dezvălui ceea ce nu este vizibil în tabloul original”, susține aceasta.
„Arată-mi un înger și îl voi picta”
E greu de presupus cum ar fi reacționat părintele realismului, Gustave Courbet, la toate aceste evenimente iscate recent în jurul tabloului său. Din paginile istoriei, știm că a fost un veșnic rebel, că a sfidat mereul regulile impuse de academie, că a avut conflicte cu legea, dar mai ales, că și-a dorit, prin intermediul artei sale, să ne ofere o perspectivă cât mai onestă și frustă asupra realității. Una dintre replicile sale, pe care posteritatea a ales să o rețină, exprimă cât se poate de clar crezul său artistic:
Nu am văzut îngeri sau zeități. Iată de ce nu-i pictez.
Gustave Courbet
Originea lumii nu este singurul tablou care a stârnit critici înverșunate. În aproape orice volum de istoria artei putem afla marele scandal apărut odată cu expunerea picturii O înmormântare la Ornans care, privită cu ochii de acum, pare de neînțeles de ce a provocat asemena reacții pline de dispreț. La vremea respectivă însă, a picta o înmormântare obișnuită de la țară la o scară monumentală (315,45 × 668 cm) era un motiv îndeajuns de bun pentru a enerva establishment-ul. Pânzele de dimeniuni mari erau dedicate doar subiectelor mitologice sau istorice. În orice caz, a reprezenta viața cotidiană, sub orice formă a sa, nu era deloc ceva obișnuit, ba chiar putea trece drept „vulgar” sau „lipsit de respect”. În zilele noastre, arta realistă este admirată în detrimentul celei abstracte. Dar despre curentele non-figurative vom povesti cu altă ocazie…
