Istorici, experți în inteligență artificială, chimiști și parfumieri colaborează pentru un proiect grandios: întocmirea unei enciclopedii a mirosurilor din Europa, începând cu secolul al XVI-lea și mergând până în secolul al XX-lea.
Odeuropa
De la izul pregnant al țigării și până la mireasma dulce și proaspătă a trandafirului. Un grup de istorici, experți în inteligență artificială, chimiști și parfumieri au anunțat marți că vor realiza o expoziție a mirosurilor de pe bătrânul continent din perioada secolelor XVI — XX și, concomitent, vor scrie o enciclopedie a odorurilor.
Prima enciclopedie de acest gen „le va oferi șansa internauților să descopere felul în care mirosurile au modelat comunitățile și tradițiile noastre” se explică într-un comunicat al universității Anglia Ruskin din Cambridge, una dintre instituțiile europeene implicate în proiectul Odeuropa.
Totodată, mirosurile care au traversat timpurile vor fi prezentate și în contexte istorice specifice. De pildă, rozmarinul era foarte prețuit în secolele XVI și XVII, fiind întrebuințat ca leac împotriva ciumei.
Chimiștii și parfumierii proiectului vor recrea, pe baza unor informații descoperite — cu ajutorul inteligenței artificiale — în texte istorice sau picturi, fragranțele reprezentative ale anumitor epoci. De asemenea, nu vor lipsi nici cercetările privind mirosurile mai puțin plăcute ale anumitor spații ca, de pildă, duhoarea orașelor din timpul revoluției industriale.
Mirosul victoriei
„Unul dintre cercetătorii noștri lucrează asupra unor picturi și va încerca să recreeze mirosul specific al bătăliei de la Waterloo” declară cu entuziasm profesorul și istoricul William Tullett de la universitatea Anglia Ruskin.
Experiența senzorială a trecutului
Eșantioanele de miresme și izuri vor fi expuse, începând cu anul viitor, în diferite muzee europeene, invitând vizitatorii să pătrundă în universul olfactiv al trecutului.
Istoricul specializat în mirosuri povestește că vor exista și inițative culturale inedite în colaborare cu situri care vor face reconstituiri istorice sau muzee în care publicul va trebui să asocieze mirosul cu tabloul potrivit.
„Ceea ce ne interesează este să știm cum se trăia în trecut, cum se simțea.” explică pentru AFP cercetătorul. „Vreau să le ofer oamenilor o experiență mai intimă asupra trecutului” și, în același timp „să-i încurajez să se gândească la mirosurile de care sunt înconjurați astăzi”, susține acesta. După el, anosmia cauzată de Covid-19 a readus în atenție importanța simțului olfactiv.
Această muncă le permite cercetătorilor să analizeze felul în care s-a modificat percepția asupra anumitor mirosuri de-a lungul istoriei. De pildă, tabacul. „Acest produs a fost introdus în Europa în secolul al XVI-lea, emanând un iz foarte exotic.” specifică William Tullett pentru The Guardian. „Apoi, mirosul tutunului a devenit rapid un odor domestic, fiind parte integrantă din peisajul olfactiv obișnuit al multor orașe europeene”.
Patrimoniu cultural?
Proiectul Odeuropa, pentru care s-a alocat suma de 2,8 milioane de euro, va chestiona statutul mirosurilor în contextul moștenirii culturale. „Trebuie mirosurile să fie considerate ca făcând parte din patrimoniul nostru cultural?”, se întreabă doctorul Tullet, „Și dacă da, ar trebui să le conservăm pentru viitor?”
El va fi însărcinat și să dezvolte „«nasul» unui calculator capabil să depisteze mirosurile și experiențele olfactive prezente în textele scanate”, adăugă colegul său, profesorul Peter Bell, de la universitatea Friedrich-Alexander din Germania.
Tot pentru The Guardian, William Tullet a mărturisit că își propune ca, pe lângă parfumurile expuse în prezent în muzee, să-i provoace pe vizitatori în a descoperi și a se interesa și în legătură cu izurile pestilențiale care, alături de cele dintâi, întregesc tabloul olfactiv al trecutului european.
sursa: Le Figaro