Un nou studiu arată că zgomotul puternic afectează modul în care oamenii experimentează amărăciunea, aciditatea, dulceața și aroma cafelei pe care o beau zilnic.
Cercetătorii au descoperit că zgomotul puternic modifică aroma cafelei și o face mai puțin plăcută la gust.
Istoria cafelei
Istoria cafelei începe din secolul al 13-lea, în Etiopia, dar cele mai vechi dovezi legate de consumul de cafea apar în mijlocul secolului al 15-lea, în mănăstirile Sufi din Yemen. Până în secolul al 16-lea, aceasta a ajuns și în restul Orientului Mijlociu și Africa de Nord.
În a doua jumătate a secolului al 16-lea, primele cafenele au fost rezervate pentru personaje importante. Aceste cafenele au fost deschise la Constantinopol și nu a durat mult timp până au devenit cluburi exclusiviste, locurile de întâlnire preferate de artiști, diplomați, autori și intelectuali. De acolo, a fost doar un pas scurt, în Europa.
Comerțul dintre Veneția și lumea musulmană a adus o mare varietate de produse din Africa, inclusiv cafea. Venețienii au fost primii care au adoptat această nouă tendință, în anul 1600, iar prima cafenea a fost deschisă la mijlocul secolului al 17-lea. Aceasta s-a bucurat de un succes extraordinar, iar în mai puțin de un secol s-au deschis sute de astfel de localuri.
Restul Europei a mers imediat pe urmele venețienilor, inclusiv Anglia, unde până atunci ceaiul a fost cea mai populară băutură fierbinte. Astfel,cafenelele au devenit repede locuri de întâlnire pentru oamenii de afaceri și de cultură. În Germania, răspândirea acestei băuturi a întâmpinat unele dificultăți datorită preferințelor pentru bere, însă în cele din urmă au fost cuceriți de cafea. Statele Unite ale Americii au văzut sosirea cafelei la sfârșitul anilor 1600, când noi coloniști au adus cu ei tendințele și moda din Europa.
De unde vine gustul cafelei
Sunt câţiva factori principali care determină calitatea cafelei în timpul drumului de pe crengile arborelui de cafea până în ceștile noastre:
- Specie și soi: există 2 principale specii de cafea. Fiecare dintre ele au în componenţă soiuri sau subspecii. Ca şi în cazul vinurilor, acestea au arome diferite. Pentru Arabica doar câteva exemple de soiuri sunt: Bourbon, Catimor, Catuai, Etiopia Nativă Heirloom, Geisha sau Villa Sarchi.
- altitudinea. Un aspect esențial este altitudinea. Pe scurt, cafeaua crescută la altitudine mai mare are o aroma mai intensă şi este mai dulce. De altfel, originea cafelei Arabica este în zonele muntoase din Etiopia. Pentru cultivarea cafelei lângă Ecuator, temperaturile moderate care sunt prezente la altitudine mare permit o maturizare lentă și uniformă a fructului. Boabele de cafea care rezultă sunt mai dense și mai dure și conțin mai multe zaharuri și substanțe solubile.
- temperatura. Determinată de altitudine dar şi de regiunea geografică. Diferențele mari de temperatură dintre noapte și zi cresc aroma cafelei. Dacă întrăm în detaliu, orientarea pantei pe care este ferma, dacă soarele bate direct pe cafea dimineața și nu la prânz sau dupa amiaza la fel sunt factori determinanți.
- umbra. În cazul în care planta de cafea crește la umbra copacilor, aceasta este protejată de temperaturile mari care pot rezulta din lumina directă a soarelui iar acest lucru este benefic pentru boabele de cafea. În plus, copacii din jurul plantelor de cafea permit păsărilor să își continue viața în zona şi astfel este protejată biodiversitatea regiunii.
- prelucrarea. Fructele de cafea sunt prelucrate imediat dupa cules. În urma prelucrării rezultă semințele fructelor, adică boabele verzi de cafea pe care noi le prăjim.
- uscarea. Fructele întregi de cafea sunt puse la soare la uscat pe suprafețe de beton, pe mese speciale sau chiar direct pe pământ.După uscare este îndepărtată pulpa și rămân boabele de cafea în pergament (o coajă subţire care acoperă boabele). Cafeaua în pergament este apoi depozitată pentru câteva săptămâni pentru a se echilibra nivelul de umiditate si înainte de export este îndepărtat pergamentul.Prin acest tip de prelucrare se obține o cafea cu corp dens si aciditate scăzută.
- tipul de prăjire. O prăjire mai ușoară, pe care o recunoști după culoarea mai deschisă a boabelor de cafea, păstrează mai mult din caracterul original al acelei cafele, din notele de citrice dintr-o Etiopia sau notele de fructe de pădure dintr-o Kenya. Într-o prăjire mai intensă, boabele sunt lăsate în cuptor până ating o temperatură mai ridicată. Le recunoști dupa maro-ul mai închis și după faptul că în unele cazuri se văd pe boabe puncte mici strălucitoare de uleiuri de cafea care au ieșit la suprafaţă. Aici caracteristicile de origine încep să fie acoperite de aromele de prăjire.
Zgomotul puternic modifică aroma cafelei
Un studiu publicat recent în revista Food Quality & Preference a constatat că oamenii erau „mai puțin sensibili la atributele senzoriale și hedonice specifice” ale cafelei în condiții mai puternice. În special, zgomotul a afectat amărăciunea, aciditatea, dulceața și aroma.
În cadrul studiului, 400 de bărbați și femei au fost rugați să bea cafea în timp ce ascultau prin căști sunetele ambientale ale unui restaurant aglomerat la 85 de decibeli ponderat A. Apoi, participanții au primit o cafea identică cu zgomotul cu 20 decibeli mai mic.
Fără să știe că este aceeași cafea, majoritatea participanților au evaluat a doua cafea ca având un gust mai bun și mai aromat. Echipa de cercetare a sugerat că zgomotul puternic creează o „încărcătură cognitivă grea” care poate reduce răspunsul creierului la alți stimuli, în acest caz o experiență gustativă.