„Iubirea, pofta, plăcerea, dorința, frumusețea, studiul anatomic, exprimarea de sine, egoismul … Impulsurile din spatele nudurilor sunt multe. Crearea nudurilor și împărtășirea lor pare să facă parte din natura umană.” Așa începe Karla Linn Merrifield prefața unei noi antologii, intitulată Sending Nudes. O colecție de poezii, povești și memorii despre acest subiect, aruncă o privire amplă asupra obiceiului contemporan – și aparent atemporal – de a împărtăși imagini ale formei umane goale.
Sending Nudes este mai mult decât un subiect live, în principal pentru că ușurința de a face, de a reproduce și de a partaja imagini goale a dus la anxietăți legate de orice, de la porno revenge la sex tape-uri de la celebrități, imagini private sparte de hackeri până la adolescenți sexuali. Dar de la apariția smartphone-urilor, trimiterea nudurilor a devenit, de asemenea, normalizată incredibil de repede: oricărei femei care a participat la o aplicație de dating în ultimul deceniu i s-ar fi cerut probabil să împărtășească imagini nud.
Dar trimiterea de nuduri nu este cu adevărat nouă. Prevalența sa crescândă ca fenomen nu este un lucru pur și simplu „bun” sau „rău”, sugerează experții. Deși potențialul de constrângere, abuz și rușinare este mare, sexting-ul poate fi o modalitate distractivă și consensuală de a dezvolta intimitatea. În timpul unei pandemii, a devenit, de asemenea, aproape o necesitate practică pentru mulți – un mod de a menține focul sexual viu.
Lucrările de artă ale erei noastre?
Probabil că există și aspecte pozitive în ceea ce privește deschiderea mai mare și diminuarea prudenței cu privire la viața reală, corpurile umane normale. Seducătoarele selfie nud sunt de obicei puse în scenă și încadrate cu atenție, deși adesea în limitele unui dormitor sau unei băi. Poziționate și iluminate cu atenție, decupate și filtrate pentru a fi mai seducătoare, sunt create pentru aprecierea imaginată a privitorului. În acest fel, selfie-urile nud fac parte dintr-o descendență a reprezentării goale care provine prin istoria artei?
Cu siguranță, ați putea argumenta că selfie – inclusiv cel gol – este opera de artă a timpului nostru. Se estimează că peste un milion de selfie-uri sunt făcute în fiecare zi: autoportretul întâlnește auto-promovarea. Suntem mai conștienți ca oricând nu numai de propria noastră imagine, ci și de prezentarea noastră – cum ne facem să ne înfățișăm în ochii spectatorului. Și nicăieri nu este mai atent manipulat, cu siguranță, decât într-o imagine nud.
Lumea artei ia în considerare din ce în ce mai mult forma selfie. În 2017, Galeria Saatchi din Londra a deschis un spectacol, From Selfie to Self-Expression, trasând linia dintre autoportretele tradiționale până la umila cameră de telefon, de la Rembrandt și Van Gogh până la Kim Kardashian și Barack Obama. „Totul poate fi artă dacă este urmat de producător cu suficientă convingere și coerență”, a comentat Nigel Hurst, CEO al Saatchi Gallery, potrivit BBC. „Nu spunem că prezentarea unui adolescent care încearcă diferite ipostaze este la fel de semnificativă ca o lucrare de Rembrandt, dar lumea artei nu poate ignora acest fenomen.”
În același an, Sexting Art Festival a avut loc la Littlefield Gallery din Brooklyn. Organizatorii au dorit să remedieze lipsa conversației, analizei sau afișării „spectrului larg de muncă” care constituie sexting, prezentându-l în toate formele sale, vizual și altfel. Între timp, în 2016, National Portrait Gallery a avut un spectacol numit Exposed: The Naked Portrait, care a dezvăluit cât de acceptabil – la modă, chiar – a devenit ca vedetele să se dezbrace pentru propriile „selfie-uri” profesionale – „revelatoare” și „oneste” portrete fotografice de Annie Leibovitz, David Bailey, Norman Parkinson, Mario Testino și Polly Borland.
Omniprezenta „selfie-ului nud” este doar ultimul pas în relația noastră în continuă evoluție cu imaginea goală. De la zeițele fertilității până la zeii greci eroici, corpul uman a fost recreat din momentul în care am putut să cioplim în piatră.