Nimeni nu auzise inca de LSD cand vedetele studiourilor au inceput sa il ia ca terapie ajutatoare. Judy Balaban, fiica presedintelui Paramount, Barney Balaban, isi aminteste ca, atunci cand a inceput sa le povesteasca prietenilor despre medicii care foloseau LSD, toata lumea se gandea la LST, vasele de razboi din cel de-al doilea Razboi Mondial.
La mijlocul anilor 50, acidul lisergic de-abia incepuse sa fie produs la scara mai mare, iar utilizatorii principali erau CIA, armata Statelor Unite si guvernul canadian, care sperau ca LSD-ul poate functiona ca un fel de ser al adevarului. In inchisori si in armata se faceau teste cu LSD, iar in randul comunitatii psihiatrilor se dusese vorba ca LSD-ul ar putea vindeca alcoolismul si schizofrenia.
Sandoz, producatorul oficial de LSD, nu avea restrictii in ceea ce privea impartirea substantei, si orice medic care cerea un stoc pe care s ail dea pacientilor il si primea. Vorba s-a dus repede, iar muzicieni precum Andre Previn, scriitori ca Aldous Huxley (unul dintre pionierii Los Angeles-ului in ceea ce priveste consumul de LSD) si Anais Nin au inceput sa foloseasca medicamentul minune. Scenaristul Charles Brackett, regizorul Sidney Lumet, si carismaticul Cary Grant au urmat pe lista.
Mai mult, Cary Grant chiar a spus in multe randuri cum LSD-ul i-a schimbat viata in bine. Actorul a declarat cum, pentru prima data in viata, LSD-ul l-a facut sa isi dea seama ca este responsabil pentru fiecare actiune pe care o performeaza, iar la scurta vreme dupa revelatia pe care a avut-o, si sotia sa a inceput sa ia LSD.
In cativa ani popularitatea drogului nou a devenit imensa, dar a venit si timpul in care medicii au scapat situatia de sub control, au inceput sa ia LSD si ei, iar in curand LSD a fost interzis in mod oficial.