Adela Popescu a născut duminica trecută al treilea băiețel. Vedeta a povestit cum a decurs venirea pe lume fiului ei, după un travaliu de 4 ore, în dureri atroce.
După ce și-a mai revenit după nașterea naturală, tânăra mămică a ales să povestească, în detaliu, toate etapele trăite la maternitate.
„Am ajuns la 6:00 la spital. Col șters. Îmi doream tare de tot epidurala așa că, fiind a treia naștere, și bănuind că lucrurile se vor precipita, toată lumea se grăbea. Am ajuns în salon, m-am pregătit, apoi am mers în sala de nașteri pentru epidurală. Deja eram și mai dilatată, contracții dureroase și dese, așa că s-a hotărât să nu mi se injecteze cantitate mare de anestezie, doctorița mea, Anca Sultan, nedorind să mai am pic pe expulzie. E important să simți contracția în plin, astfel încât să poți împinge în climaxul ei. După injectare, s-a așezat puțin liniștea. Foarte puțin. Mă dilatasem deja serios, ajunsesem la 8, efectul anesteziei trecea, eu eram în agonie. Foarte repede am ajuns la dilatație maximă, contracții de intensitate de 100% deci, după experiențele trecute, urma expulzia. Mă tânguiam și imploram pentru încă puțină anestezie. Sigur că nu mai era posibil. Dar nu înțelegeam de ce durează atât. Am simțit că mă prăbușesc când am aflat că bebelușul era încă sus, nu voia deloc să coboare, în condițiile în care eu simțeam că nu mai pot”, povestește Adela Popescu pe pagina ei de Instagram.
Adela Popescu: „Brusc am început să plâng. În hohote”
„Durerile erau inimaginabile și bebelușul nu voia să iasă. Nu mai aveam nicio variantă, era one way. Tot ce puteam face era să împing cu toată ființa mea, triplând durerea ce mi-e peste putință să o descriu. Anca și moașa mea, Geta Florea, au hotărât să mă dea jos de pe masă și să schimb poziția, continuând să împingând. Bebelușul începea să coboare. Eu mă rugam și urlam la toți Dumnezeii, sperând să îmi curme mai repede suferința, aducându-mi copilul cu bine pe lume. Din momentul acela, în câteva minute l-am auzit… Nu mai știu ce am zis, ce am simțit, ce am exclamat. Îmi amintesc doar că îl mângâiam și spuneam . Am înțeles atunci de ce cobora atât de greu, avea cordonul ombilical foarte scurt. Și era și mare: 3,620 kg. Cu toate astea, travaliul meu se poate numi unul scurt, adică de nici 4 ore. După ce Anca a rezolvat tot ce era de rezolvat îmi amintesc că am rămas un moment singură în sala de nașteri și brusc am început să plâng. În hohote. Și nu m-am putut opri nici când am ajuns în salon. Nu mă puteam opri”, descrie Adela experiența nașterii.