V-am povestit in paginile revistei Tabu cum sta treaba cu strategia de promovare prin non-promovare a casei Martin Margiela. Spuneam atunci ca s-a iscat o asemenea curiozitate, incat in scurt timp de la lansare toata lumea voia sa stie cine este, cum arata sau daca macar exista intr-adevar acest designer pe care nu l-a vazut nimeni niciodata, nici macar in fotografii.
Timp indelungat, Martin Margiela a creat o adevarata isterie. Nu erau hainele atat de la moda pe cat era la moda sa fii vazut imbracat in ele. Simpla eticheta cu numere si patru cusaturi albe a devenit atat de pretioasa in ochii victimelor modei, incat au fost prinsi in cabinele de proba cutezatori muncind de zor s-o desprinda de pe hainele originale, ca sa si-o coasa pe ale lor. Ba chiar personalitatile marcante ale industriei tanjeau dupa un loc la extrem de intimele show-uri Margiela, pentru o perioada masurandu-si influenta in functie de cine primea si cine nu primea invitatie.
Cand vine vorba de prezentari de moda, jocul de-a v-ati ascunselea al casei Margiela nu mai e deloc amuzant. Cere timp, or tocmai asta lipseste Saptamanei Modei de la Paris. Sa va explic mai bine. Reteta lor pentru organizarea unui show de moda consta in trei puncte esentiale:
1. Se stabileste o zi din calendarul oficial al Camerei Sindicale (a modei masculine in speta) si se oficiaza de dimineata pana seara show-uri din ora in ora pentru o audienta, de fiecare data, extrem de restransa.
2. Se alege o locatie cat mai greu de gasit, pe stradute cat mai intortocheate din zone cat mai indepartate.
3. Ca ingredient surpriza, ce da intreaga aroma de suspans evenimentului si –un iz de irascibilitate invitatului, numarul cladirii in care trebuie sa ajunga oaspetii nu exista. Daca au noroc, o gasesc. Dar numai daca au…
Sezonul trecut, taximetristul m-a abandonat la marginea Parisului, pe o straduta intesata de magazine cu vesminte traditionale impuse de Islam, din interiorul carora se auzea muzica religioasa. Nici el nu stia unde era numarul 20(din cate imi amintesc), pentru ca dupa 18 urma 22. M-am plimbat in sus si-n jos de vreo trei ori, starnind privirile iscoditoare ale localnicilor (iarna fiind, se innoptase, iar eu eram o fata singura ce dadea ture suspecte prin zona) pana am zarit afurisitul de numar pe partea opusa, la cele impare, varat intr-o minuscula curte interioara.
De data aceasta, in vara, a fost si mai rau. Strada s-a terminat inainte de a aparea numarul cladirii in care trebuia sa ajung. Constienta ca trebuie sa intru in joc, dar cu nervii la pamant, caci planuiam sa ajung si la alte prezentari, nu sa-mi petrec ziua cautand acul in carul cu fan, am zarit intr-un final un personaj imbracat in halat alb. M-a intampinat intr-o incapere intunecata, unde se proiecta inca o prezentare originala marca Margiela. Pe un ecran inalt a rulat un filmulet in care aceeasi oameni in halate imaculate pregateau o sedinta foto pe fundalul unui cearsaf alb. In fata bucatii de panza venea rand pe rand cate un model, iar in acelasi timp modelul din film aparea live in fata ecranului ca si cand s-ar fi dedublat din pelicula. O voce misterioasa le comanda amandurora in ce parte sa se uite si cum sa pozeze. Sa nu credeti ca era vocea lui Martin Margiela. Iarna trecuta s-a anuntat plecarea sa, fiind inlocuit de o echipa de tineri designeri. Si decat sa povestesc mai multe, mai bine vizionati pe internet prezentarea. O sa iesiti din cotidianul unei defilari de catwalk clasice si nici nu va trebuie abilitati de detectiv ca s-o gasiti.
Pe mine m-a tot macinat curiozitatea in privinta identitatii lui Margiela si daca intr-adevar exista, as avea doua propuneri verosimile pentru numele sau. Dar despre asta intr-o viitoare povestire.