După aproximativ o lună, în care nu a făcut nicio postare pe Facebook, Lia Bugnar s-a gândit să își spună părerea vizavi de scandalul de la teatru, unde protagonista a fost Alina Ceușan. Chiar dacă fanii așteptau o reacție cu privire la nunta lui Anghel Damian, fostul ei iubit, cu Theo Rose, actrița nu a spus niciun cuvânt.
Lia Bugnar a așteptat să se calmeze apele și a mărturisit pe rețelele sociale, că, deși gestul Alinei Ceușan i s-a părut nepotrivit, iar poza „destul de urâțică”, nu a fost ceva atât de grav. Mai nepotrivit și deranjant i se pare că atunci când cei prezenți la teatru nu își închid telefoanele mobile și sună în timpul pieselor, ceea ce este o lipsă mare de respect față de actorii de pe scenă.
„Intru tot mai rar pe fb, recunosc. Doar cand vreau sa spun ca avem spectacol colo sau dincolo. Si plonjez in dramolete transformate in razboaie civile de-a dreptul. Am nimerit, iata, in trena unei dezbateri in legatura cu o poza cu niste picioare incaltate pe o balustrada dintr-o loja de teatru. Dintr-o data un internet intreg a avut revelatia ca teatrul e un loc sacru in care nu se cade sa. Si-au infierat faptasa.
Ca era de genul feminin. Dupa care alt internet intreg (sunt sumedenie de interneturi intregi simultan) a sarit sa apere faptasa in ideea ca nu poti sa-i zici unei femei ca da semne de lipsa de educatie elementara, pentru ca e clar ca esti misogin in acest caz.
Si se luptara, si se rostogolira, si se dara de pamant unii pe altii vo’ trei zile in sir. Dupa care a ramas in coada de peste, normal, ca doar cum altfel? Am si eu o parere, de ce sa n-am?, mai ales ca subiectul a trecut, deci nu pot fi banuita ca sunt in pas cu moda incaierarilor de pe internet. De fapt, parerea mi-am zis-o acu’ enspe mii de ani cand am incercat cu colegu’ Marius sa ne facem o asociatie fara hartii si semnaturi, doar asa, pe ziselea din gura. O numiseram „Teatrul nu e o cladire”. Cred si azi asta.
Cred in mod evident la fel si cei din conducerea teatrului, care au acceptat sa inchirieze sala pentru o prezentare de moda. Teatrul e teatru cand se intampla teatru in el. Altfel, dupa cum se poate observa, este spatiu pentru prezentari de moda, campanii de tot felul, intalniri masonice, sedinte foto, filmari de reclamevideoclipurisialtele, revelioane, parastasuri si mai stiu eu ce, ca nu urmaresc fenomenul indeaproape. Asa ca, ce sa zic, fac parte dintre cei care nu consider ca s-a dat foc icoanelor in momentul in care o femeie mai familiarizata cu prezentarile de moda decat cu spectacolele de teatru s-a gandit sa faca o poza cu picioarele pe sus.
O poza destul de nereusita, dupa gustul meu, strict ca poza ma refer. In continuare mi se pare mult mai grav cand, stiind ca ai un spectacol cu momente grele pentru actori, te urci pe scena inainte de inceperea reprezentatiei si ii rogi pe spectatorii platitori de bilet la teatru sa mai verifice o data telefoanele, ca poate anuntul cu „inchidetitelefoanelemobile” s-a spus de atatea ori pe banda incat au devenit imuni la el, sa le verifice o ultima oara, deci, iar daca nu se pricep sa inchida soneriile, sa roage spectatorul de alaturi sa-i ajute, ca mai sunt si oameni in varsta, mai nepriceputi la dracoveniile astea de azi.
Si dupa ce ii rogi si le spui si cat de neplacut e pentru actori sa sune telefoanele in timpul unui monolog greu, incepi increzator spectacolul si, ce sa vezi?, suna nu unul, ci multe telefoane. Asta mie mi se pare mai grav decat incidentul cu poza uratica. Si spectacolele la care nu suna chiar niciun telefon au devenit asa de rare, incat noi, actorii, vorbim zile in sir despre ele, ca despre niste intamplari exceptionale.
De aici mirarea mea ca s-au gasit atatia sfinti ai salilor de teatru care au demascat blasfemia. Ai zice ca sunatorii de telefoane ar fi trebuit de mult pusi cu botul pe labe ca specie de spectatori, la cat respect pentru fenomen rasuna pe internet. Dar uite ca nu„, a scris Lia Bugnar, pe pagina sa de Facebook.
Sursa: Tabu.RO