Ideea materialului îi aparține unei bune prietene a cărei soră s-a căsătorit cu mare fast. Să fi fost emoțiile, dorința ca totul să fie perfect? Cert e că în ziua cununiei civile, când a văzut-o pe prietena mea, mireasa i-a reproșat că a venit îmbrăcată într-un halat. Specific faptul că „halatul” era de fapt o rochie creație Stella McCartney, o piesă absolut potrivită pentru un eveniment ținut la ora 10 dimineața.
Una peste alta, povestea de mai sus mi-a amintit de nunta mea.
In acest moment scriu stând pe canapeaua din sufragerie, înconjurată de cutia cu felicitări de la nuntă (da, le-am păstrat pe toate!) și de albumele cu fotografii. Au trecut 8 ani de atunci și îmi amintesc totul perfect, mai ales momentele care au generat discuții în familie.
Sesiunea foto a lipsit cu desăvârșire. Cum ne-am făcut singuri nunta, am decis să nu aducem un fotograf profesionist și să ne bazăm pe fotografiile surprinse de prietenii noștri spontani.
Ei bine, în toată nebunia ceremoniei, prea ocupați să zicem DA și să ne pupăm cu toată lumea presentă, am uitat de fotografia de grup cu familiile noastre. Mama nu m-a iertat multă vreme; și acum îmi amintește, măcar o dată pe an, cum nu are nicio fotografie cu mine de la cununia civila. Când am întrebat-o de ce nu a venit să se fotografieze cu noi și cu gașca de prieteni mi-a răspuns, demnă ca o divă: „Nu m-ai chemat”.
Când mă uit acum la fotografii îi dau dreptate mamei. Nu numai că-mi pare rău că nu avem decât o poză împreună, și asta neclară. Dar majoritatea sunt abstracte, în câteva apar de la gât în jos, multe sunt mișcate. Cool, nu?
Petrecere versus nuntă
Da, a fost de fapt o petrecere; cu mese la care fiecare s-a așezat unde a vrut; cu bufet și cu mult dans; o rochie simplă și…ups, fără văl! Aici avalanșele de nemulțumiri au venit și de la ai mei dar și de la părinții lui. Nu știu cum de nu am sughițat toată noaptea! Dar în schimb m-am îmbătat! Da, nu mâncasem nimic de vreo două zile, cu toată alergătura. Åži cum trebuia să ciocnesc cu fiecare invitat în parte, la un moment dat am pierdut șirul paharelor de Gin Tonic. După ce am dansat bine și un prieten m-a învârtit de mai multe ori la vals, am amețit groaznic.
Nici nu știu când a venit soțul meu și m-a sprijinit să nu cad. Dar o cafea tare și multă apă rece pe față m-au trezit de-a binelea ca să observ cum socră-mea era distrusă de indignare, ha, ha!
Dansul mirilor.
Sunt cupluri care se pregătesc temeinic pentru asta, merg la cursuri de dans: tango, vals, rumba, passo doble. Hm…Noi am improvizat, pentru că…am uitat și de acest aspect. L-am ales la întâmplare din playlist pe Mr. Armstrong, pentru că, până la urmă, it’s a wonderful world, și totul a fost perfect. Cel mai mult ne-am distrat la o lună după nuntă, când am primit cadou caseta video înregistrată de ai mei: în 80% din cadre este mama, dansând de zor cu gașca ei de prieteni și pardon, la un moment dat apar și eu lângă ea, știu că sunt eu, pentru că se vede brățara de pe mâna stângă…. Una peste alta, după toate reproșurile familiilor, care au durat vreo trei ani, mă gândesc că, în afară de capitolul fotografii, unde le dau dreptate, a fost o nuntă simpaticoă, la care s-a dansat mult și am simțit că toată lumea e minunată în jurul meu.
De curând am avut ocazia să fim nași, în familia soțului meu. Am cununat-o pe verișoara lui și cu această ocazie am constatat că rolul nașei este foarte PR-istic. Am cunoscut o mulțime de membri ai familiei și la un moment dat mă simțeam ca la o conferință de presă – oricum stăteam în „prezidiu”, la clasica masă a mirilor – Apoi am dansat cu toți membrii de gen masculin ai clanului; am vorbit despe modă și tendințele accesoriilor toamnă/iarnă 2008/2009 cu mătușile și soacrele și m-am jucat împreună cu nepoții cu fardurile de pleope și cu rujul din poșetă.
In calitate de nașa demnă am rezistat pe tocuri timp de 12 ore, chiar dacă și acum, la o săptămână după fericitul eveniment nu mai pot încălța altceva decât flip flopși. Dar mirii au fost absolut adorabili, erau atât de fericiți și senini, încât atunci când s-a terminat petrecerea erau ca niște copii luați cu forța la culcare de părinți.
O nuntă în familie e specială. Brusc ai responsabilități mai mari. Fie că ești mireasă, nașă sau domnișoară de onoare. Totul este să fii relaxată și să nu te iei în serios prea tare. E o zi importantă pentru tine și pentru ai tăi. Trebuie să te distrezi și să apari în cât mai multe fotografii! Să fii alături de prieteni, dar și de familie, pentru că nu ai idée cât de mândri se simt în această zi! Trebuie să mai știi că, oricât te-ai strădui, tot nu vei putea mulțumi pe toată lumea. Mai ales pe cei din familia ta. Incearcă sa-i înțelegi măcar în această zi specială și apoi…gândește-te numai la tine! Distracție plăcută!