Mihai Nicodim curator și dealer internațional de artă.
Trăiește și lucrează la Los Angeles. Este singurul dealer român de artă contemporană care comercializează pe piețe internaționale artiști români ca Adrian Ghenie, Ciprian Mureșan, Cristian Pogăcean sau Åžerban Savu. Are flerul unui vizionar, descoperă artiști pe care-i transformă în adevărate „staruri”, de aceea a devenit un reper în interiorul lumii de profil americane.
Nu vinde niciodată lucrări la întâmplare. „Nu e deajuns să fii bogat ca să cumperi artă. Trebuie să meriți să ai acea lucrare. Exact ca piesele unui puzzle, fiecare bucată trebuie să se potrivească cu cealaltă.“ Clienții săi sunt actori și producători americani, colecționari de artă cu averi fabuloase cunoscuți doar în grupurile specializate sau directori de muzee și galerii.
Mihai Nicodim a terminat Facultatea de Arte din București în anii ’80 și, printr-o împrejurare amuzantă și fericită, a fost trimis la Stuttgart pentru o expoziție. Nu s-a mai întors în România. „Când am ajuns acolo, am avut un șoc cultural. În România credeam că sunt un geniu.”
Confruntarea cu adevărata cultură europeană l-a făcut să renunțe la pictură: „N-am mai pus mâna pe creion de atunci; am început să citesc și să mă informez foarte mult. Acum galeria mea este ca pânza mea”. Mulțumită lui, arta contemporană românească a ajuns să fie expusă în galerii din întreaga lume, cumpărată de muzee ca MoMA și cotată la prețuri de zeci de mii de euro.
Mihai Clipa – Inventator, trăiește și învață în Italia
Mihai Clipa este inventatorul unui mouse destinat exclusiv persoanelor cu dizabilități. Este foarte tânăr, are 18 ani, încă elev, și prima lui invenție, un dispozitiv care să permită unei persoane afectate de tetrapareză spastică utilizarea PC-ului, a înregistrat un succes atât de mare încât, la scurt timp după această reușită a primit o nouă comandă: „proiectul Clapush”.
Acesta a presupus realizarea unui dispozitiv similar, destinat însă unei persoane ale cărui nevoi erau încă și mai speciale – putea să miște degetul mare al mâinii drepte pe o distanță de doar 1 cm! După ce ambele aparate au fost realizate, Mihai a devenit, alături de colegul său de echipă, Marco Caputo, un mic erou național. A fost felicitat chiar de președintele Italiei, moment care l-a emoționat puternic.
Contrar așteptărilor datorate multiplelor scandaluri cu români din Italia, Mihai nu a vut probleme de adaptare și nici neplăceri din cauza originii sale, demonstrându-ne că italienii beneficiază încă de o doză sănătoasă de imparțialitate și de toleranță. Profesorul său îndrumător i-a devenit prieten, iar Marco, cel cu care a realizat aceste proiecte, este partenerul lui. În schimb, a recunoscut că se întristează de fiecare dată când aude la televizor un nou scandal în care este implicat un român.
Ana Maria Crișan – cofetar și designer de bijuterii comestibile, trăiește și lucrează la New York.
A lansat pe piața americană una dintre cele mai inovatoare idei de business din America: o galerie de artă comestibilă în care expune și vinde bijuterii delicioase din zahăr. Împreună cu soțul ei, inventează rețete și transformă dulciurile în accesorii haute-couture pe care le prezintă la vernisaje sau le vinde ca accesorii de nuntă. Cofetăria lor este un fel de căsuță din „Hansel și Gretel”.
Modul în care Ana creează gulere și pălării supradimensionate din zahăruri pare alchimie curată, dar nu este doar un joc de magie. A crescut înconjurată de prăjituri, devenind „asistent” la cofetăria părinților săi. Apoi a studiat Istoria Artei la Oxford și a urmat un master la Royal College of Art din Londra. A câștigat „UK Jewellery Design Award” și s-a numărat printre finaliștii unor competiții ca „British Costume Society”, realizat în asociație cu celebrul muzeu Victoria și Albert din Londra.
Cofetăria „Crișan” este deschisă de doar 6 luni, dar comunitatea de acolo a primit-o cu multă poftă și curiozitate. Dimineața, Ana și soțul ei pregătesc prăjituri și produse de patiserie românești inspirate de rețetele mamei și ale bunicilor săi, iar seara încep experimentele neîncetate în domeniul bijuteriilor comestibile.
Oana Teodora Cojocaru dansatoare în compania Bejart Ballet Lausanne.
Trăiește și lucrează la Lausanne, Elveția. Oana Cojocaru are 20 de ani. Dansează de la 9. La 15, juca la Teatrul Odeon în „Portretul lui Dorian Gray”. La 17, a participat la concursul dedicat tinerilor dansatori „Prix de Lausanne”. A obținut o bursă de 2 ani la Åžcoala Rudra Bejart, condusă de Maurice Bejart.
După un an de studii, a fost primită în faimoasa companie de balet. Deocamdată își trăiește viața în ritmul trepidant pe care spectacolele în fața a mii de oameni și antrenamentul de 10 ore pe zi i-l impune: „Dansul e o luptă continuă pe care o porți cu tine – cum să reziști stresului, cum să produci o energie atât de puternică încât să miști mulțimile, cum să obții în fiecare zi forța care te face să te autodepășești?”
Meritele cele mai mari ale Oanei nu sunt neapărat talentul sau performanțele sale, ci pasiunea, maturitatea și profunzimea cu care tratează dansul: „totul în viața socială poate să fie superficial, mai puțin dansul. Iubesc această companie, iubesc ceea ce mi-am ales să fac din viață căci este singura soluție de a mă regăsi, de a mă exprima, de a fi.”