Lumea mă asociază cu terorismul din cauza lui 11 septembrie, însă firește că mai fac și alte lucruri în afară de a mă lupta cu el. 9/11 a fost o victorie colectivă și e o victorie a oamenilor din New York. Atunci n-am fost singur, au fost mii de alți oameni care m-au ajutat s-o obțin. Niciodată n-am făcut nimic de unul singur. Fiindcă iubesc orașul și îl simt parte din mine, mi-e ușor să fiu implicat în problemele lui. Făcusem asta și independent de atentate.
Dorm cam cinci-șase ore pe noapte, nu trei-patru, cum scrie în Time Magazine. E exagerat. Mă liniștesc rugându-mă, petrecând timp cu prietenii și cu familia și citind. Înainte să adorm, îmi impun să citesc. Așa îmi vine somnul. Până și lecturile mele sunt organizate. Seara citesc cărți relaxante, ficțiune, câteodată poezie.
Citesc câte două, trei cărți odată… Mă pasionează istoria și biografiile. Pregătindu-mă pentru vizita în România, am citit o istorie a țării, o carte despre influența ortodoxismului asupra României. De obicei, înainte de a mă duce într-o țară străină, citesc ceva despre istoria ei.
Pentru mine, istoria e un bun sfătuitor – să vezi cum au depășit alții, în trecut, o problemă similară. Am făcut un cancer la prostată. Ce m-a ajutat să depășesc momentul a fost gândul că și alții au trecut prin asta. Am reușit consultându-mă cu ei, încercând mereu să aflu cum au reușit ei. Asta e valabil și pentru 9/11. Mă ghidez după principiul „să nu clachezi în crize”. Să nu intri niciodată în panică, să încerci să rămâi concentrat pe căutarea soluțiilor. Să fii calm…
Articolul anterior
Articolul următor