Şi în acest an de Florii, Muzeul Ţăranului îşi aşteaptă meşterii din toate zonele ţării. De vineri, 26 aprilie până duminică, 28 aprilie, olari, fierari, cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, pielari, rudari, iconari, dar şi ţesătoare, cusătorese, împletitoare, încondeietoare vor veni la Târgul de Florii cu: ouă încondeiate, obiecte din lemn, ceramică, ţesături, jucării, instrumente muzicale, podoabe, mobilier pictat, icoane.
Sunt prezenţi, pentru prima dată la Târgul de Florii, meşterii: Cosmi Floarea, care confecţionează opinci, Adam Gyula, cu ceramică de Miercurea Ciuc, şi Zolta Nidănilă care face obiecte din papură.
Puteţi târgui de-ale gurii: cozonaci, suc de mere, cofeturi din Teleorman, turtă dulce de Harghita, kürtös kalács, mere din Maramureş, halviţă, miere de albine şi lăptişor de matcă, polen şi propolis, ierburi de leac, pălincă de Bihor şi vin.
Prin târg:
demonstraţii de încondeiat ouă;
teatru de păpuşi pentru copii: Lăzărelul, cu trupa Tropăiele, coordonată de Beatrice Iordan – sâmbătă, 27 aprilie, ora 11:30, la Atelierul de creativitate;
Ansamblul Tălăncuţa, din Republica Moldova – sâmbătă, 27 aprilie, ora 15.00, în Curte;
muzici tradiţionale.
Târgul de Florii este deschis de vineri, 26 aprilie până duminică, 28 aprilie 2013, între orele 10:00 şi 18:00, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
Preţ bilet: 6 lei, 3 lei (elevi, studenţi, pensionari).
Moşii de Florii, Lazărul
„Sâmbăta dinainte de Florii este dedicată morţilor. Femeile fac plăcinte şi le dau de pomană. Nu torc ca să nu se îmbăleze morţii care aşteaptă la poarta Raiului să vină clipa când pot reveni pe pământ…” (Ghidul sărbătorilor româneşti, de Irina Nicolau)
Sărbătoarea Floriilor
„În duminica de Florii, oamenii au voie să mănânce peşte. Merg la biserică ducând flori şi se întorc ducând mâţişori de salcie. Ating cu salcia copiii, vitele din gospodărie şi o pun la icoană: peste an ea capătă tot felul de întrebuinţări. Tot acum sunt fierte buruienile care vor fi folosite la vopsirea ouălor. Cum este vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte. Sunt locuri unde în această zi oamenii nu se spală pe cap, de teamă să nu albească (încărunţească) la fel ca pomii aflaţi în floare. În alte părţi se spală pe cap tocmai în această zi, dar cu apă în care au fiert busuioc şi fire de la canafii unui prapor care a fost purtat la o înmormântare de fată mare. Ca să fie de folos părului, să-l facă să strălucească de sănătate, apa trebuie vărsată la rădăcina unui păr”. (Ghidul sărbătorilor româneşti, de Irina Nicolau)