Doar cu un laptop, o chitară acustică și cu un nume neobișnuit, șansele sunt cam mici. Inexistente în cele mai multe dintre cazuri, foarte mari în cazul de față. Iar dacă stilul abordat pleacă de la IDM, trece prin blues, se combină cu trip-hop și sfârșește prin a suna ca Tom Waits, atunci problema se complică.
Născut în Reykjavík, culturalizat muzical în Londra și poreclit în Malaysia de către niște localnici cărora, firesc, le-a fost imposibil să-i pronunțe numele, Mugison e, alături de Sugarcubes, Múm și Sigur Rós, cel mai important produs al Islandei.
Deși cvasinecunoscut în Europa și complet inexistent în America, Mugison face parte din categoria de muzicieni (din ce în ce mai rar întâlniți) care reușesc, cu foarte puține resurse tehnice, dar cu o uriașă inspirație, să producă o muzică complexă, eclectică și inteligentă, dar în același timp simplă, accesibilă și foarte frumoasă.
Cu trei albume și tot atâtea soundtrack-uri, autor al unor show-uri minimaliste, dar fascinante, Mugison confirmă că, cel puțin din punct de vedere muzical, Islanda e din altă galaxie. Din păcate, recent apărutul Mugiboogie nu e disponibil în România. Poate fi însă comandat pe Internet.