„Deci nu există misterul ăsta… În fond ești chemat la emisiunea asta să vorbești și să povestești. Dacă nu ai chef să vorbești și să povestești, de ce mama mă-tii te mai duci? Stai acasă. Spune: «sunt ocupată, mă doare capul». Dacă tot accepți – eu asta n-am înțeles-o niciodată – nu înțeleg de ce ești plictisit. Că nu cred că te iau cu pistolul la cap și te duc la emisiune. Nu înțeleg de ce sunt câte unii extrem de afectați și de plictisiți și se uită în sus. Probabil au puțini neuroni și nu-și găsesc cuvintele. Sau viața lor e atât de plictisitoare și de anostă încât n-au ce povesti. Îi înțeleg. Dar măcar încearcă să fii simpatic pentru că televiziunea, show-bizu’, asta înseamnă. Să înveselești omul, să-l întreții. Omul stă acasă și se uită la tine. Åži dacă tu ești la fel de plictisit ca el care-i acasă, cu o telecomandă în mână, ce te faci? Eu așa judec televiziunea.” spune Oana pentru Tabu.
„Într-adevăr se traversează o perioadă, cum să spun, ciudată, tulbure din punct de vedere al televiziunii. Acuma nu se mai ține cont de imagine. Înainte erai obișnuit ca omul care-ți apărea la televizor… Nu vorbesc de interviuri de la știri unde vrei omul de pe trotuar; acolo omul poate să arate oricum. Era o vreme când era cineva invitat în platou, la un show de televiziune, și trebuia să vii impecabil machiată, îmbrăcată. Eh, acum nu mai contează. Cu cât ești mai ciumafaie, mai troglodită, mai fără dinți în gură, mai șașie, mai sâsâită, cu cât scuipi mai tare când vorbești, cu părul năclăit și cu creierii năclăiți, e audiență. Åži eu i-am întrebat pe diverși realizatori de televiziune: de ce chemați, mânca-v-aș gura, toate panaramele astea, toate rapandulele astea răsuflate? Åžtii ce mi-au spus? Se face audiență.”, analizeaza Oana Zavoranu contextul actual din televiziune. Citeste Tabu de martie cu Oana Zavoranu intr-un pictorial controversat in care are o relatie cu un… schelet.
Text de Cristian Lupșa