Ironiile, sarcasmele, răutăţile între muzicieni au fost un lucru savuros, din cele mai vechi timpuri. Mai ales că, uneori, au generat poante demne de consemnat într-un volum, Cele mai vesele insulte ale lumii.
De exemplu, un tip pe nume Mark Everett, membru al unui band pe nume Eels – cum care Eels? o trupă, n-aveţi voi treabă – avea de zis despre John Lennon: „Tipul ăsta cântă despre pace doar ca să ascundă faptul că bate femei. Hippioţii sunt nişte mâncători de c***t!”.
O generaţie mai târziu, David Lee Roth zicea despre Elvis Costello: „Criticii muzicali îl iubesc pe Elvis Costello, pentru că criticii muzicali arată ca Elvis Costello”. Iar, după ce Elton John a refăcut Candle in The Wind pentru Lady Diana şi Keith Richards l-a apostrofat: “Elton John face cântece pentru blonde moarte”, graţiosul star a ripostat: „Tipul ăsta face pe tineretul, dar arată ca o maimuţă artritică!”. Despre Elton John, un coleg de breaslă şi de orientare pe nume Boy George declara dezaprobator: „La banii lui, ar trebui să-şi schimbe coafura asta de doamnă bătrână!”
Apoi, încă o generaţie mai recent, Nick Cave strâmba din nas: „Uneori, aud cum curge gunoi din casetofon. Şi întreb: Ce-i c***l ăsta? Şi de fiecare dată, sunt Red Hot Chili Peppers.” În timp ce Kurt Cobain dădea cu sete în Guns N’Roses: „Ăştia n-au pic de talent şi muzica lor e un rahat. Lumea îi cumpără şi asta arată că universul ăsta e un loc greşit!”, iar Axl Rose riposta: „Nu zic că nu suntem nişte saci de c***t; dar dacă vii tu să ne zici că suntem nişte saci de c***t, te f***m în gură.” La care Kurt a replicat ceva de genul: „***** ****** *****”.
Nici nevasta lui Cobain, Courtney Love, nu era mai subtilă în declaraţii: “De ce să-ţi numeşti trupa Nine Inch Nails, când tu o ai de trei inch?”
În timp ce băieţi frumoşi şi raţionali precum Kid Rock şi Tommy Lee s-au prins relativ repede că verba volant şi au recurs la o variantă care manent: un schimb glorios de pumni la MTV Music Awards, în 2007.
Acum câteva zile, liderul trupei Vunk, Cornel Ilie a zis să se alinieze şi el la aceste standarde internaţionale şi a postat un pamflet extrem de amuzant pe blogul personal. Dădea de pământ cu întreaga industrie muzicală actuală din România. Insultometru: cuminţel, cam la nivelul anilor 70. Asta e, nu e singurul domeniu în care suntem în urmă. Dar salutăm cu entuziasm începutul.
Prevedem că, de îndată ce prind curaj ai noştri ca brazii, insultele băieţilor grei din muzica internaţională vor părea poezioare de grădiniţă.
Dacă citiţi textul rockerului, vedeţi că e ca o petardă pe care o arunci la nimereală într-un spaţiu supraaglomerat. Sau, în termeni internautici, o simpatică mostră de trolaj colectiv. La câtă lume era menţionată sau măcar vizată acolo, era imposibil să nu atingă pe cineva.
Persoana care a ridicat mănuşa a fost „una dintre puţinele artiste din România care-şi permite să facă ce vrea cu vocea şi cu talentul ei.” Aşa cum se întâmplă de fiecare dată la genul ăsta de provocări: nu răspunde cine ar avea în mod real motive de jenă, ci cine are chef de caterincă. În acest caz, Delia. Şi a răspuns sclipitor. Cu o parodie de un haz nebun, care a devenit mai sharuită decât ultimele ei trei hituri la un loc.
Până aici, totul e foarte frumos. Ce nu înţeleg eu e liniştea care a urmat. Cornel, calitatea de bază a trollului trebuie să fie consecvenţa. Dacă ai intrat în horă, joacă. Toţi cei care au urmărit meciul aşteptau o replică din partea ta, măcar la fel de amuzantă. De-abia ne-am luat punga de popcorn: n-o lăsaţi să se răcească.