Sunt adepta libertăţii complete în exprimare. Cred din toată inima că oamenii sunt mai mult decât branduri şi că nu există nimic mai fad şi mai trist decât comunicarea corporatistă. Şi totuşi; când ditamai Guido Barilla iese din dulap ca homofob, mi se face părul măciucă.
Cred sincer că avem dreptul să criticăm alţi oameni doar pe baza a ce fac – incompetenţă, fals, escrocherie, obtuzitate, refuzul încăpăţânat de a gândi – şi niciodată, niciodată pe baza a ce sunt – etnie, sex, orientare sexuală. Cred că avem tot dreptul să demascăm un om ca impostor, dar nu avem de ce să-i atacăm lucrurile care i-au fost date din naştere şi care, în sine, nu spun nimic despre calităţile şi / sau defectele omului în cauză. Prejudecăţile de genul “Eşti gay, deci eşti…” / “Eşti femeie, deci eşti… (la cratiţă)” / “Eşti ţigan, deci eşti…” îl descriu mai degrabă pe cel care le emite, decât pe cel care le încasează.
Aşadar, Guido Barilla, patronul companiei care produce pastele Barilla, şi-a făcut coming-out-ul ca homofob. Iar eu mă întreb ce urmărea cu asta. Pentru că unicul om căruia i-a dăunat cu asta a fost el însuşi.
A) Nici un gay nu va deveni brusc hetero dacă tu proferezi insulte.
Fie că te cheamă Barilla sau Gigi Becali, oricât de mult ai dori să influenţezi oamenii, nu le poţi dicta ce să iubească şi ce să nu. Asta e partea frumoasă a dragostei – că nu răspunde la comenzi, instrucţiuni, regulament de ordine interioară şi fişa postului. Deci, ieşirea lui Guido Barilla a fost complet inutilă pentru omenire.
B) Nici o gospodină nu va deveni brusc fana ta dacă ataci gay-ii.
Cine e principalul consumator Barilla? Se ştie, pastele lor nu sunt cele mai ieftine de pe piaţă. Vin într-o bogăţie de sortimente, cu un preţ pe măsură. Aşadar, consumatorul Barilla e omul cu venituri medii spre mari, care nu caută pe raft cel mai ieftin produs de acel tip, şi care pune preţ pe calitate.
Cine se mai lasă influenţat de hate speech la adresa gay-ilor? Muncitorii cu opt clase şi salariu minim pe economie.
Or, niciodată o gospodină din clasa de jos nu va zice: “Uite, mă, ăsta e cu noi, crede în spiritul familiei tradiţionale, merită să sacrificăm banii tăi de vodcă ieftină, să luăm paste Barilla!” Paradoxal, consumatorul cu venituri mici e în egală măsură extrem de gălăgios pe net şi extrem de strâns la pungă. E o decizie riscantă să optezi să-i placi lui. De cele mai multe ori, îi îndepărtezi pe adevăraţii cumpărători.
C) Dai apă la moară concurenţei, care se va folosi de prilej să-şi facă publicitate.
În mod normal, o campanie nouă de marketing costă o traistă de bani. E necesară o idee nouă. O linie de produs nouă. Research. Slogan nou. Muncă, nu-ntins mâna.
Asta până când face Guido Barilla o declaraţie stupidă şi homofoabă la radio. Şi gata campania. “Dragi gay, noi vă susţinem. Pentru noi e important să ne cumpăraţi; ce faceţi voi în dormitor nu e problema noastră!”
Ceea ce e foarte corect. Îţi judeci cumpărătorul strict după cum interacţionează cu tine. Ce face el în dormitor îl priveşte doar pe el.