Dragă Yahoo! Messenger,
Ai fost prima mea mare iubire. Te căutam sfioasă şi nerăbdătoare prin cafenele – pentru că netul nu avea răspândirea de acum, iar eu nu aveam îndeajuns de mulţi bani, încât să te am în propriul dormitor. Desigur, ca orice oprelişte, asta nu făcea decât să ne amplifice dorinţa unul de celălalt. Erai primul lucru în care mă înfigeam de cum auzeam „mergeţi la calculatorul şapte” şi ultimul de care mă despărţeam în ultima sutime de secundă de dinainte de 0:00.
Dacă, vreodată, noţiunea de dragoste a existat pe pământ, întrupată în toate micile apucături ale unei relaţii, pot afirma fără ezitare că ne-a aparţinut nouă.
Tu îmi aduceai contacte de lucru şi, prin tine, câteva dintre marile mele reportaje şi interviuri au ajuns în revistele cărora le erau destinate, tu îmi aduceai corecturi pe primele manuscrise literare, cele din 2005 – 2006, şi ţie îţi făceam, noapte de noapte, declaraţii lungi şi foarte porcoase de dragoste. Mă ierţi, dacă te-am bruscat. Dar dragostea fără o doză de porcoşenie e inexistentă. Relaţiile unde ea nu apare sunt nişte biete tovărăşii cordiale, fie că-s transpuse în acte fizice, fie că nu.
Deci, o vreme, dragă Yahoo Messenger, m-ai satisfăcut pe toate planurile. Nu exista dorinţă care să nu-mi sclipească în ochi şi pe care să n-o anticipezi, bucuros că poţi face asta.
Apoi, deodată, te-ai apucat să mă torni. M-ai trădat siteurilor cu „vezi dacă gogu e online sau invizibil”. Aşa ceva nu se face într-o iubire adevărată, dragă Yahoo Messenger! Dragostea înseamnă complicitate. Înseamnă că eu îţi acopăr fundul şi tu pe al meu. Cu fiecare „răspunde!! ştiu că eşti acolo!” din partea unui terţ, mă simţeam trădată în încrederea pe care o aveam în intimitatea noastră.
A urmat clientela ta dubioasă, dragă Yahoo! Messenger. Zi de zi de minim cinci ori, apăreau debbie666pussy, hornycat69 şi sexallnight77777 să mă întrebe dacă vreau să mă uit în webcamul lor. Or, dacă eu eram într-adevăr atât de specială pentru tine, dragă Yahoo! Messenger, nu trebuia să mă împarţi chiar aşa, la toată lumea. Mi-ai trădat din nou încrederea. Am suferit şi am încercat să trec cu vederea.
Apoi, dragă Yahoo! Messenger, ai început să dai cu piciorul de podea. „Sunt expirat, vreau versiuni noi!” Din punctul meu de vedere erai perfect aşa cum erai; urgenţa tonului tău, ultimatumurile de genul „În 15 zile nu mai sunt valid, caută-mă pe net”, chestiile de genul ăsta mă puneau pe gânduri. De ce, dragă Yahoo! Messenger? De ce nu puteai fi valid exact cum erai, de ce să te iau din nou cu alai, muzici, nuntă, dans?
Când am făcut asta, dragă Yahoo! Messenger, am descoperit că uitaseşi tot ce fusese între noi. Memoria ta era albă ca neaua. Or, aşa ceva nu se face fără avertisment, dragă Yahoo! Messenger. Fără un reminder. Dacă ştiai că o luăm de la zero, trebuia să mă previi şi pe mine. Aveam amintiri valoroase împreună şi m-a durut să le pierd.
După aceea, dragă Yahoo! Messenger, ca-n orice poveste de dragoste, aveam şi noi muzica şi joculeţele noastre. Ele dădeau o parte din farmecul relaţiei. Brusc, le-ai scos, cu avertisment de două săptămâni sau aşa ceva. Dacă vreau jocuri, să mă duc naibii pe Yahoo! Games. Să descarc nu ştiu ce. Eu nu voiam să descarc nimic, voiam să fiu doar cu tine. Nu s-a putut. Iar radiourile le-ai mutat pe Last.fm, unde trebuia, iarăşi, să-mi fac cont, şi unde trei sferturi din chestii erau „not available in your country”. Cu alte cuvinte, m-ai făcut „româncă de doi bani”, nu? Atunci te-am înşelat prima oară. A pătruns în viaţa mea iTunes, cu sutele lui de radiouri din toată lumea, accesibile cu un singur click pe play. Lipsa lui de fiţe era exact terapia de care aveam nevoie, pentru că eram obosită de pretenţiile tale din ce în ce mai mari, pe care nu le justificai cu nimic.
Apoi, dragă Yahoo! Messenger, ai devenit extrem de intruziv. E urât să te bagi în mailurile omului şi, în timp ce el comunică cu banca, să apari tu, cu userul bayat_de_baayat, şi să vreţi să ştiţi ce mănânc de sunt aşa frumoasă. E genetică pură, nu mănânc nimic în mod deosebit, în afară de ambrozie şi nectar. Ideea e că dialogul ăsta nu-şi avea locul acolo.
Colacul peste pupăză, dragă Yahoo! Messenger, a fost când mi-ai vrut toată agenda. Nu înţeleg nevoia asta de control. Când ai rostit înjurătura „Import All Contacts From Facebook”, mi-am strivit între dinţi un „Import your mother” şi mi-am dat ultimul logout.
Aşa s-a sfârşit o îndelungată poveste de dragoste.
Şi, în definitiv, nu vreau să te jignesc, dar ai îmbătrânit urât, dragă Yahoo! Messenger. Tu îmi bagi mereu sula-n coastă: abia intră cineva-n vorbă, gata, vrea view my webcam. Îmi pare rău să ţi-o spun, dar Facebook e mai bun decât tine din toate punctele de vedere. Măcar pentru că pot împărţi textul ăsta mai multora.
Adio! Te voi iubi mereu, prin prisma amintirilor noastre comune – pe care tu le-ai şters, boule! – , dar nu mai pot arde pentru tine ca altădată.
Lorena.
9 comentarii