De câteva zile, Facebook-ul vuieşte de videoclipul devenit viral, al învăţătoarei de la Şcoala 10 (Maria Rosetti), care e filmată de una dintre mame, în timp ce îşi suduie cu năduf comitetul de părinţi că n-are dare de mână de Sfintele Sărbători. Discursul cadrului didactic Dana Blându seamănă halucinant cu acela al unei prostituate nemulţumite de prestaţia (financiară, desigur) a clientului.
Pe de o parte, e lăudabil faptul că site-urile de ştiri şi bloggerii de succes s-au aliniat problemei şi au contribuit masiv la awareness. E un exemplu luminos de conştiinţă civică – singura cale, probabil, să forţezi mâna Inspectoratului Şcolar să facă ceva.
Din păcate, nu ştiu în ce măsură acţiunea punctuală va influenţa, sau va schimba sistemul. Cazuri cu profesori prinşi în flagrant delict luând mită au tot fost în anii precedenţi. Anul trecut, în februarie, de exemplu, un conferenţiar de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, Daniel Cioca, a fost arestat pentru că nota de trecere la materia lui, biologie celulară, ar fi costat 250 de euro.
Unicul rezultat al ocazionalelor vâlve mediatice e calmarea pe moment a paraziţilor. Apoi, după vreo şase luni, când opinia publică s-a reîntors la Roşia Montană, Pungeşti, dreptul la liberă exprimare sau ce mai e de salvat pe agenda zilei, dascălii îşi reiau liniştiţi activitatea de stoarcere a banilor negri.
Cine e de fapt de vină?
Păi, în primul rând sistemul. N-am idee de ce profesorii şi medicii sunt printre cei mai prost plătiţi oameni din ţară. În fond, sunt oamenii de care depind educaţia şi sănătatea noastră.Orice persoană care nu-şi poate acoperi nevoile din cuantumul banilor primiţi pe fluturaş devine vulnerabilă şi coruptibilă. E un fapt. Acum, desigur, coruptibilitatea e pe măsura caracterului fiecărui subiect în parte. Cazurile ca acela al Danei Blându, prosper om de afaceri şi proprietar de after-school, şi al lui Daniel Cioca sunt extremele care merită sancţionate fără drept de apel. În schimb, dacă salariile din învăţământ nu erau prohibitive pentru orice om demn, dornic să-şi contabilizeze şi impoziteze cinstit toate veniturile, probabil că acesta n-ar fi atras toţi oportuniştii care văd şcoala doar ca pe un borcan cu miere din care să facă bani pe diverse căi.
E ca-n bancul cu Obama, Merkel şi Băsescu. Ăla care se termină cu “Pentru a trăi decent, orice român are nevoie de 20 de milioane. Eu îi dau opt şi nu mă interesează de unde face rost de restul.”
Şi fenomenul şpăgii e perpetuat de părintele român neaoş. Ăla care s-a crizat acum doi ani, când Funeriu a montat camere de filmat în sălile cu examene de bacalaureat. Ăla care nu vrea ca pruncul său să ştie materie, ci să fie lăsat în pace şi să obţină la sfârşit o hârtie pe care să scrie că acesta a absolvit şcoala cutare. Un părinte responsabil nu l-ar fi înjurat pe Funeriu. În fond, dacă ştii materia, nici o cameră de filmat din univers n-ar avea cu ce să te compromită. Un părinte responsabil ar fi luat odrasla frumos de mânuţă şi ar fi pus-o la învăţat.
Dar părinţii iresponsabili, care vor rezultate de formă cu efort minim, nasc monştri ca Dana Blându şi cei ca ea. Părinţii dispuşi să cumpere cu bani statutul copilului, în loc să-l lase pe acesta să şi-l adjudece singur, transformă şcoala într-o oportunitate bună de afaceri pentru sugative. Dacă, brusc, nimeni n-ar mai cotiza nimic – 6% din impozitele noastre se duc la educaţie, chiar şi din al meu, care finanţez astfel şcolile naţiunii fără să obţin nimic la schimb, deci iată un amplu fond al şcolii – învăţământul n-ar mai fi parazitat de lipitori. Probabil, n-ar mai preda nimeni nimic nicăieri. Toată lumea s-ar duce la şcoli private şi învăţământul de stat s-ar surpa ca un imens castel de cărţi de joc. Sau ca orice activitate unde oamenii nu sunt remuneraţi pe măsura performanţei.
2 comentarii