Ieri, o gaşcă de prieteni făcea un mişto atroce de o ştire nevinovată: cântăreaţa de muzică populară Matilda Pascal Cojocăriţa a pus-o de un featuring cu trupa de instrumentişti virtuozi Cobzality, şi împreună, s-au înscris la Eurovision. Piesa fiind asta.
Chiar înainte s-o ascult, m-am răstit puţin la prietenii mei că nu e frumos să gândeşti în halul ăsta de înăuntrul cutiei, încât să crezi că Eurovision e doar pentru purtătoare de silicon şi pentru pitici atomici cu muşchi de steroid. După ce am ascultat-o, am decis că eu voi participa intens, voluntar, la promovarea Matildei, şi chiar îi doresc să câştige. Iată motivele.
1. Piesa are un sound interesant.
Suficient de ethno încât să se distingă de concurenţii Turciei, respectiv ai Rusiei, dar totodată liber de cocălăreala stilistică definitorie pentru o mare parte din showbiz. Mai mult, are un touch interesant, care îmi aminteşte de trip – hop / acid jazz-ul copilăriei mele, fără a suna totuşi ca o copie ordinară (cum, Alex Velea, de pildă, pare copia ordinară a lui Shaggy, de exemplu.)
2. Muzica electronică nu exclude folosirea instrumentelor.
M-am săturat de oameni care cred că muzica electronică înseamnă să călăreşti intens un sintetizator, sau să arunci laolaltă nişte deşeuri de pe calculator. Asta e strict muzica electronică a afonului bătut în cap. Adevărata muzică electronică nu e nici o secundă antimuzică, iar elementul electronic nu face decât să se integreze creativ într-un mix de sound-uri.
3. Matilda chiar are voce.
Poate că doamna Pascal Cojocăriţa e trecută de prima tinereţe, dar vocea ei n-are vârstă. Pe piesa asta sună ca nouă. Şi urcă, şi coboară, te mângâie, îţi face strigături, toate cu un ton limpede, cristalin, la care multe remediate pe calculator nu pot nici măcar să viseze. Poate că Matilda n-ar fi bună de un catalog de produse cosmetic,, dar garantat ştie să se joace frumos cu propria voce.
4. Discriminarea pe criterii de vârstă mi se pare imbecilă şi denotă o mentalitate de ţopârlani
Mă uit la popul internaţional şi văd diversitate. Văd oameni de vârsta a treia care n-au nici o treabă în a face clipuri şi a scoate hit după hit. Vârsta e o trăsătură, nu o crimă de care să-ţi fie ruşine. Numai la noi, toţi proştii au impresia că popul e o afacere exclusivistă a Clubului 20 – 25. Hai să fim realişti. Mulţi oameni – ăia care nu ratează să experimenteze viu şi să se updateze permanent – devin performeri mai buni, înaintând în vârstă, pentru că îşi conştientizează bogăţia propriilor resurse, şi acced la o formă de autenticitate. Alţii cad în penibil bătrânicios, dar nu despre Sergiu Nicolaescu era postarea asta.
Pe scurt, eu votez cu Matilda şi Cobzality. Invit cititorimea Tabu să procedeze ca mine.
Foto: libertatea.ro