În sfârşit, am văzut şi eu noul clip al trupei Taxi, Tăcerea din ochi – şi m-a impresionat dincolo de cuvinte. E primul clip românesc pe tema violenţei conjugale în care văd şi eu o interpretare convingătoare, autentică, a tuturor ravagiilor pe care o relaţie distructivă le aduce asupra unei femei. Nu poţi pretinde că faci awareness despre cancer, să zicem, dacă nu-mi arăţi, concret, ce înseamnă cancer. Cancerul nu e o panglicuţă roz. Edulcorarea, când vine vorba de o problemă gravă, îţi omoară exact ideea de awareness.
Modul în care Mihaela Rădulescu îşi joacă rolul – complet nemachiată, chircită, cu gesturi mici şi nesigure, cu priviri care te bântuie mult după ce filmuleţul ia sfârşit – e impecabil. Dacă s-ar face un film pe această temă, cu Mihaela în rolul nevestei, şi ar reuşi să-şi menţină autenticitatea pe cele 100 şi ceva de minute, cred că ar secera toate premiile de actorie posibile şi imposibile. În clipa când vezi clipul, devine irelevant că vezi o vedetă de televiziune, o personalitate media sau blabla. Vezi un om hăituit, care suferă credibil. Faptul că te poate face să uiţi cine e ţine de talent actoricesc uriaş.
Clipul ăla mi-a deschis apetitul să scriu şi eu despre abuzul domestic. De unde vine, cum arată şi ce să facem.
Zic “abuz domestic” şi nu “violenţă fizică”, pentru că violenţa mi se pare doar un simptom, nu boala în sine. Lista simptomelor e mai complexă şi include şi forme de abuz mintal, ba chiar financiar. Şi sursa abuzului e în creierul celui care-l provoacă. Porneşte din mentalitatea că relaţia înseamnă dominare şi control asupra celeilalte persoane, că victima e o proprietate a noastră şi că are datoria să facă doar lucruri care să ne servească pe noi.
În clipa în care apare această idee, respectul faţă de celălalt ca persoană de sine stătătoare dispare, iar iniţiatorul abuzului încetează să “joace corect”. Scopul lui în relaţie va fi să-şi impună permanent dominaţia. Îi va induce celuilalt emoţii negative: îl va intimida cu ameninţări, îi va induce sentimentul vinovăţiei sau diverse frici, pentru a-l ţine sub papuc, sau sub bocanc – depinde cu ce e încălţat. 🙂 Se va folosi de cuvinte jignitoare, de diverse forme de umilinţă, de verificarea permanentă a mijloacelor de comunicare, mail sau telefon, de contabilizarea agresivă a fiecărui bănuţ cheltuit de partener, de contorizarea timpului acestuia: “De ce a durat atât de mult să ajungi acasă?” Toate aceste lucruri se pot, sau nu se pot finaliza cu violenţă fizică. Pot lăsa sau nu cicatrici pe pielea noastră. Dar e evident că, pentru mulţi dintre noi, genul ăsta de abuz emoţional e la fel de cumplit ca o bătaie.
De aceea, spun întotdeauna, prevenţia e mama sănătăţii. Cunoşti un om şi descoperi că tinde să-ţi reproşeze lucruri sau să te hărţuiască cu verdicte, şi-şi pune mereu propriul interes înaintea nevoilor tale. Fugi cât poţi, oricât de îndrăgostită eşti. Ăsta e tipul care, peste zece ani, îţi va rade o palmă peste ochi pentru că i-ai făcut cartofii prea moi.
Sau, poate, eşti într-o relaţie. Partenerul îţi inspiră mai degrabă teroare decât tandreţe? Îţi e teamă să spui o părere, pentru că ştii că va urma un mişto dur la adresa ta? Îţi e teamă să abordezi anumite subiecte, pentru că face crize de isterie atunci când aude de ele? Simţi că, orice ai face, celălalt strâmbă mereu din nas şi, cumva, viaţa ta a ajuns o slugăreală interminabilă? Simţi că opiniile şi realizările tale sunt mereu ignorate sau combătute? Eventual, partenerul nu ratează nici o ocazie să te facă de râs în faţa rudelor şi prietenilor? Vezi limpede agenda lucrurilor pe care le vrea de la tine şi lipsa de interes faţă de sentimentele tale? Eventual te ameninţă în permanenţă fie cu ce are de gând să-ţi facă, fie că îşi va face singur rău dacă tu nu faci un anumit lucru?
Eşti într-o relaţie abuzivă. Log out.
Mi-e greu să cred că un bărbat matur, educat să trateze femeia ca pe un animal biped cu funcţii de menajeră gratis, deservire sexuală şi sac de box pentru nervi se mai poate schimba. În schimb, iubite mame eroine, de voi depinde cum vă veţi educa băieţii. Dacă le insuflaţi ideea că sunt cadoul lui Dumnezeu pe pământ, există şanse să devină nişte monştri abuzivi. Dacă-i creşteţi cu ideea că fetele sunt şi ele oameni şi merită tratate ca atare, poate, mâine, relaţiile abuzive vor dispărea.