Un număr foarte mare de oameni poartă măști medicinale. Pe fondul epidemiei de gripă din România, stocurile din farmacii s-au epuizat deja. Dar există controverse despre cât de eficiente sunt acestea.
Pe măsură ce numărul deceselor cauzate de noul coronavirus crește constant, țările din Asia de Est, cum ar fi Taiwanul, au intensificat producția de măști chirurgicale pentru a răspunde cererii. În orașul chinez Wuhan, în centrul focarului, este obligatoriu să porți una în locuri publice și au apărut la vânzare și în Japonia și Coreea de Sud. Speranța este că purtarea măștilor în zonele cu risc ridicat va încetini cel puțin răspândirea bolii.
Raina MacIntyre, profesoară de biosecuritate globală la Universitatea din New South Wales, a analizat protocolul pentru tratarea bolilor infecțioase, potrivit The Guardian. Există două modalități prin care un virus poate fi răspândit pe care aeriană.
- Prin tuse și prin strănut. În spitale ți se spune că stai la un metru, doi de un pacient bolnav, dar MacIntyre consideră această practică învechită. Studii mai recente, adaugă ea, sugerează că distanța pe care o pot parcurge picăturile din tuse și strănut este mai mare de doi metri. Un studiu a arătat că ajung până la șase metri.
- Al doilea mod prin care virusurile se răspândesc pe cale respiratorie este prin particule minuscule aeriene, denumite și aerosoli. „Vin din adâncul plămânilor, nu din gât și din nas”, spune MacIntyre, „iar acele particule pot ieși prin respirația normală”. Acestea tind să rămână în aer mai mult timp, plutind, nu le poți vedea sau simți și călătoresc mai departe decât stropii din tuse și strănut.
O mulțime de viruși se regăsesc în fecale, adaugă ea, amintind de un caz într-o clădire de apartamente din Hong Kong în timpul focarului de Sars din 2003. Din cauza defecțiunilor din instalațiile sanitare, virusul a fost împrăștiat cu ajutorul aerului condiționat și în alte etaje din clădire, precum și în clădirea de alături.
Ne așteptăm că măștile medicinal să ne protejeze de stropii din tuse și strănut. Ele sunt concepute nu pentru a proteja purtătorii înșiși de germeni, ci rănile deschise ale pacienților de pe mesele de operație. Studiile nu au reușit să le demonstreze eficacitatea. Mai mult, spune MacIntyre, „măștile chirurgicale nu sunt reglementate. Oricine poate vinde orice și îl poate numi mască chirurgicală. Nivelul de filtrare al materialului nu este reglementat”.
Există unele speculații cu privire la faptul că purtarea măștilor de bază de țesătură pe o gură caldă și umedă poate genera infecție, mai degrabă decât să o combat. Catherine Makison Booth, specialist în cadrul Laboratorului de Sănătate și Siguranță din Marea Britanie, spune că principala problem este că măștile „nu se potrivesc bine și nu filtrează neapărat aerosolul [particule aeriene]”.
Purtând o mască ce nu e reglementată poate, cel puțin, să-i descurajeze pe purtători să se auto-contamineze ducând mâinile la nas sau la gură, dar îi poate autocontamina atingându-și ochii.
Măștile chirurgicale sunt mai populare ca niciodată, iar ceea ce a fost cândva un simbol al panicii pandemice a devenit un accesoriu cotidian. În decembrie, înainte de declararea acestei urgențe de sănătate la nivel mondial, membrii grupului K-pop BTS au purtat măști medicinale. Pentru că e mai cool! Pentru tinerii din estul Asiei, unde purtarea măștilor în public dintr-o varietate de motive a devenit o modă de mai bine de un secol, mătile sunt superbe pentru că accentuează ochii și ies niște selfie-uri grozave pe Instagram.
Iar în China, spune MacIntyre, „vezi familiile care merg la plimbarea de duminică purtând măști chiar și fără să existe vreo pandemie, uneori din cauza poluării. Poluarea a încurajat încetul cu încetul acest obicei și în Occident. Primii care au adoptat acest trend au fost cicliștii. Chiar dacă măștile filtrează unele particule, nu pot opri gazele nocive, cum ar fi dioxidul de azot.