Cu șapte nominalizări la Oscar și o statuetă acasă, plus alte 36 de premii dintre cele mai prestigioase, Al Pacino stă bine merci în istoria filmului. E una dintre figurile legendare ale cinematografiei și se spune că anii și premiile i-au adus o anume mulțumire de sine care îl face ca, atunci când se așază pe un fotoliu, să pară că stofa acestuia este onorată că-l învăluie.
„De Oscar nu poți decât să fii obsedat“, crede Pacino și se amuză comparând goana după acest premiu cu obsesia celui mai recent personaj interpretat de el, Willy Bank în „Ocean’s Thirteen“. „Willy e obsedat de premiul Diamantul de Cinci Stele. Acesta reprezintă Oscarul lui. Cred că, din multe puncte de vedere, fixația pentru premiul acesta e modul lui de a evita viața adevărată și contactul real cu oamenii. Premiul devine rațiunea de a trăi a lui Willy, ceea ce e de-a dreptul de plâns. Cu toate astea, e amuzant să-l discuți și să-l interpretezi.“
Copilăria
Viața adevărată a lui Pacino n-a fost una amuzantă. A crescut în Bronx cu un tată agent de asigurări, o mamă casnică și trei surori; părinții au divorțat când el era foarte mic, așa că a rămas cu mama și s-au mutat în casa bunicilor. Copil fiind, nu-i plăcea la școală și, asemeni personajului din „Ocean’s Thirteen“, evita contactul cu viața adevărată. În povestea din viața reală, Pacino își ocupa timpul imitând dialogurile din filmele care-i plăceau.
Ceva mai târziu a început să joace în piesele de la școală și a găsit astfel o oarecare motivație să meargă la cursuri. Dar asta n-a ținut mult, așa că a renunțat la școală la 17 ani. Odată ce și-a dat seama că asta vroia să facă, pentru tânărul Pacino au început probleme și mai mari: depresia, sărăcia și audițiile. Era atât de sărac încât uneori împrumuta banii pentru biletul de autobuz ca să ajungă la audiții, iar când nu găsea nici bani de împrumut mergea ore în șir pe jos.
Ambiția
Astăzi crede că ambiția te ajută să-ți depășești condiția și să vezi cât de departe poți merge, dar chiar și acum – când are relaxarea unei cariere extraordinare – acceptă roluri în care vorbește despre ambiție din toate unghiurile ei. „Willy Bank e genul de tip megaloman. Munca lui, hotelul lui sunt totul, într-atât încât devine orb la orice altceva se întâmplă în jurul lui. Așa că, în cele din urmă, această tendință e ceea ce îl ruinează. Îmi place să joc personaje care-și pun ochelari de cal. A fost distractiv.“
Tot mai departe
Când i se menționează că Willy mai făcuse câteva hoteluri înainte de acesta, toate de mare succes, dar el vrea mai mult și să devină tot mai impunător, Pacino ripostează ferm. „E vorba, pur și simplu, de cât de departe poți merge, înțelegeți? În felul lui, el se extinde în direcția autodistrugerii. Aproape că-și întrevede soarta și dansează un tango nebun cu ea. Cum va fi ultima lui apariție? Împreună cu Steven (n. red.: Steven Soderbergh), am discutat despre un personaj care este, în același timp, și întrucâtva caraghios, dar și de-o forță inimaginabilă.
Aceasta e ideea pe care se bazează jocul: să lupți împotriva unui adversar dificil.“ Cunoaște Willy lumea lui Danny Ocean la fel de bine ca banda? „Oh, da. Își cunoaște adversarul. Åži găsește un fel de plăcere perversă în a-l provoca la o astfel de înfruntare, doar că e puțin cam prea prea prins de aspectele solemne. Savurează poziția de șef pe care și-a câștigat-o. Dar am cunoscut astfel de oameni și sunt personalități extreme. Am vorbit cu cineva care are 42.000 de angajați și cuvântul ‹‹sclipitor›› e prea palid pentru a-l descrie. Adică, mi-a răspuns la întrebări înainte chiar să le pun. Anticipa totul cu mult înainte să se întâmple.“
Femei cu stil
Ca să ajungem un pic la viața de burlac cu copii – viața marcă Al Pacino – o „cotim“ pe la asistenta lui Willy din film, Abigail Sponder, interpretată de Ellen Barkin. „Ei bine, ea este o persoană care, pentru un motiv sau altul, e îndrăgostită de Willy“, spune Pacino. „Pentru că tipul ăsta are și el niște calități. Oricine ajunge atât de departe are calități și cred că ea le respectă.
Cred, de asemenea, că e genul de persoană care are un anume stil, pe care ea-l apreciază, în afaceri, pentru că totul e legat de afaceri în ochii lor. Nu cred că el știe mare lucru despre viața ei personală sau altceva. Nici că ar putea să vă spună ce culoare au ochii ei, dar ea e acolo, lângă el, și el știe cumva că Abigail arată bine în rochie, pentru că așa i s-a spus. Cu toate astea, ea știe să-și facă meseria. În ochii lui, restul oamenilor sunt cumva invizibili.“
Copiii
Åži actuala parteneră de viață a lui Pacino, actrița Beverly D’Angelo, arată foarte bine în rochie de seară, iar actorul pare să remarce acest lucru fără să i se spună. Împreună sunt părinții gemenilor Anton și Olivia, de 5 ani, iar Pacino mai are o fată, Julie Marie (care are 18 ani) din relația cu profesoara de actorie Jean Tarrant. Pacino a rămas unul dintre puținii burlaci ai Hollywoodului și de fiecare dată când e întrebat despre o posibilă căsătorie ocolește elegant răspunsul. „În mintea mea, mă văd cândva căsătorit, deci se va întâmpla și asta odată și odată.“
Filmele refuzate
Până atunci pare însă că spune NU la jurămintele cu „până când moartea ne va despărți“ cu aceeași hotărâre cu care a spus „nu“ unei serii întregi de filme care au făcut carieră, doar pentru că nu i s-au părut potrivite la momentul respectiv („Pretty Woman“, „Kramer vs Kramer“, „Born on the Forth of July“, „ Star Wars“, „Crimson Tide“, „Apocalypse Now“). Există chiar o legendă despre răspunsul pe care i l-a dat lui Coppola când a refuzat scenariul de la „Apocalypse Now“; se spune că ar fi zis „Aș face foarte multe pentru Francis, dar n-aș merge la război cu el“.
Ocean’s Thirteen
După o serie așa de lungă de „nu“-uri importante, e normal să vrei să vezi de ce spune „da“, cum a făcut-o în cazul filmului „Ocean’s Thirteen“. „Mi-a plăcut foarte mult Ocean’s Eleven, pe care l-am văzut, dar n-am apucat să-l văd și pe Twelve. Abia aștept însă să-l văd. Mi-a plăcut scenariul de la Thirteen. Acesta a fost motivul pentru care am acceptat să joc. Nu că m-ar fi mirat asta; numai că nu te aștepți la ceva atât de reușit în cazul unui film care e parte dintr-o marcă înregistrată.“ A fost distractiv să faceți parte din distribuția asta, care a lucrat și la celelalte filme?
"Oh, da. Când ești în preajma unor oameni de asemenea calibru, care te vor printre ei, te simți imediat în largul tău. Pe unii dintre ei îi știam deja, dar e vorba de senzația de căldură de-a dreptul minunată pe care mi-o dau. M-am întâlnit cu Clooney de câteva ori, și cu Brad, iar după ce l-am cunoscut pe Matt, am constatat că e un tip grozav. Åži Don Cheadle și toți ceilalți. Elliot Gould mi-e prieten; suntem parteneri la cărți, noi doi.“
Marca Pacino
Așa că atunci când vă uitați la „Ocean’s Thirteen“, amintiți-vă că băieții ăștia s-au distrat foarte tare pe platourile de filmare. Åži când veți regăsi tehnicile de actorie care au devenit „marcă înregistrată Pacino“– monoloagele un pic teatrale, spuse cu voce joasă, însoțite de gesturi ample –, gândiți-vă la această declarație: „Am crescut pentru o vreme lângă părinții din partea tatălui.
Aveam două mătuși care erau surde, așa că o mulțime din «expresiile» mele vin de acolo. Când eram mic vorbeam cu ele; trebuia să vorbesc, nu aveam încotro. Așa că de copil, am descoperit gustul de a mă exprima și prin gesturi.“ Asta n-ar spune-o într-un interviu; e o mărturisire făcută lui Coppola pe vremea când dădea audiție pentru „Nașul“ și o găsiți în biografia scrisă de Michael Schumacher.