Curatorii expoziției spun că descrierile extrem de fidele ale bolilor pe care autorul le făcea în cărțile sale au ajutat dezvoltarea în medicină.
Spre exemplu, grăsuțul Joe din The Pickwick Papers doarme mereu și face comisioane pe jumătate adormit iar apoi adoarme cu capul pe masa. Astfel slujitorul voluminous din primul roman al lui Dickens devine subiectul unor glume în carte însă se pare că a inspirat și cercetări în domeniul cercetării somnolenței involuntare.
După ce a observant asemănări între personajul lui Dickens și un jucător de poker obez care adormea în timp ce ținea cărțile câștigătoare în mână, în 1956 doctorii americani au denumit această afecțiune Sindromul Pickwickian – acum cunoscut sub numele de hipoventilație de obezitate – care se referă la felul în care obezitate afectează respirația, fapt care duce la adormirea involuntară a celor care suferă de această boală.
Acesta este doar unul dintre exemplele pe care se pune accent în expoziția denumită Charles Dickens: om al științei, în care se arată că descrierile în amănunt făcute de autor diverselor afecțiuni au anticipat sau chiar inspirat anumite inovații în medicină.
“Dickens a fost un observator incredibil de perspicace a comportamentului uman” – spune unul dintre curatorii Muzeului Charles Dickens. “A surprins aceste comportamente atât de bine încât descrierile sale se pot folosi pentru a face conexiunea dintre simptome și boală.”
Descrierile neobișnuit de realiste ale bolilor realizate de Dickens sunt amintite și în necrologul autorului din prima ediție a unui jurnal medical englezesc din 1870 – “Nimeni cu excepția medicilor nu poate descrie atât de amănunțit căile ocolite ale bolilor și morții.”