Pentru luna decembrie, Art Yourself Gallery propune iubitorilor de artă contemporană o incursiune prin gândurile, “fluturii” şi toate trăirile a câţiva dintre artiştii care au fost prezenţi în galerie în acest an, printr-o expoziţie la limita dintre realitate, imaginaţie, contemplare, paşi în trecut sau pasi care te duc unde doar în adâncurile tale ai vrea să fii – “Into My Mind”.
Parterul galeriei, care găzduieşte această expoziţie, îi prezintă pe Carmen Acsinte, Irina Broboană, Codruţa Cernea, Ioana Ursa, Beniamin Popescu, Flavia Lupu, Otilia Cadar, Albert Sofian, Amalia Dulhan, într-o combinaţie de material şi imaterial, o îmbinare între poveste şi iluzie.
“Imaginaţia completează realitatea şi, dincolo de ziduri, poţi să continui povestea aşa cum îţi place. Între noi se stabileşte o relaţie de complicitate… ce îţi arăt eu şi cum continui tu… E o invitatie … un joc în care fiecare dintre noi se poate pune în mintea celuilalt.”– Flavia Lupu
Treceri – Gabriel Bodnariu (la etajul întâi al galeriei)
Lucrările sunt o incursiune a ineditului într-un spaţiu banal pe care îl uzităm sau îl ignorăm în fiecare zi – trecerea de pietoni.
Prin culoare şi dinamică, precum şi prin contrast cu banalitatea mediului, elementele inedite care ne fascinează imaginaţia şi se interpun în gândirea fiecăruia dintre noi, stranii poate, sunt cele care focusează atenţia şi lasă frâu liber imaginatiei. Cadrul secvenţial comun este trecerea pietonală care sugerează o aşteptare, o curiozitate, o formă nouă de trăire, o zonă optimistă de manifestare internă şi, totodată, o traversare spre o altă posibilă dimensiune a realităţii în care am dori să existăm.
Trecerile din faţa noastră pot fi, uneori, petreceri care să ne transforme în altfel de persoane şi care, dând frâu liber imaginaţiei, să ne transpună într-o lume personală.
The Animal Machine – Alexandru Cinean (zona Lounge a galeriei)
“Maşina animal” este un rezultat etologic de mișcare mecanică creat de către René Descartes. El susține că animalele sunt maşini, nu le conferă gândire sau conștiință.
Din punct de vedere religios, aplicarea mecanismului în viață este de a nega faptul că sufletul animalelor dispare în întregime la moartea lor. Dus la extrem, acest concept implică faptul că plânsul și gemetele sunt reflectate într-o “Mașină” disfuncțională, decât o expresie a suferinţei.
Animalele îşi ascultă instinctele și, prin urmare, principiul cauzalității: de fapt, orice stimul extern naște în mod automat un comportament previzibil al răspunsului.
