O astfel de casă este și cea așezată pe actuala Åžosea a Aviatorilor, în mijlocul unui frumos parc, mărginit de un zid din cărămidă. Pe locul actualei vile Filipescu-Brâncoveanu își avusese reședința de vară boierul Alexandru Filipescu, poreclit „Vulpe“ nu atât pentru șiretenia sa cât mai ales pentru lăcomia ce-o arăta la jocul de cărți. Filipescu-Vulpe se născuse la 1776, ca fiu al stolnicului Radu Filipescu. A trecut, pe rând, prin aproape toate marile dregătorii ale țării (stolnic, vel clucer, vel logofăt, candidat la domnie în 1842 și vel ban). Poseda întinse proprietăți în partea de nord a Bucureștiului, dincolo de bariera Mogoșoaiei, și anume terenurile cuprinse între Bulevardul Aviatorilor și Calea Dorobanților, unde și-a construit și casa, undeva pe la începutul secolului al XIX-lea. De altfel el locuia destul de aproape de conacul său de vară, pe Podul Mogoșoaiei, pe locul de vizavi de casa Dissescu, la întretăierea cu strada General Manu. Tot pe Podul Mogoșoaiei mai moștenise o niște case de la tatăl său, cam pe locul unde se găsește astăzi Casa de Modă „Venus“ și unde, pe la 1852, frații Capșa își instalaseră prăvălia.
Boier Filipescu n-a fost niciodată căsătorit, însă a avut un fiu, Ion, care s-a născut la 1809, om de cultură care va avea o frumoasă carieră, licențiat în drept la Paris (1834) și mai apoi Ministru al Dreptății (1856-1859). Ion Filipescu, poreclit, la rându-i „Vulpache“, după tatăl său, s-a căsătorit, la 8 decembrie 1844 cu Eliza Brâncoveanu, fiica domnului Gheorghe Bibescu și a Zoiței Mavrocordat, moștenitoarea Brâncovenilor. Căsătoria cu Ion Filipescu se petrecuse împotriva voinței ei. Tatăl său, fire autoritară, nu i-a îngăduit căsătoria cu consulul Marii Britanii, Robert Gilmour Colquhoun cu care Eliza trăia o frumoasă poveste de dragoste, în ciuda apreciabilei diferențe de vârstă care îi separa. Alexandru (1852-1916), copilul Elizei și al lui Ion, a reconstruit vechea reședință boierescă între 1908-1916, după planurile arhitectului Roger Bolómey și, de asemenea, a amenajat aici și un superb parc apelând în acest scop la serviciile unui grădinar belgian, Guillemain. Alexandru Filipescu nu și-a văzut niciodată vila terminată, căci a murit la scurt timp, iar terenul a revenit vărului său (fiu al lui Grigore, fratele Elizei), prințul Mihai Constantin Basarab Brâncoveanu (1875-1967) care, împreună cu soția sa, Nicollete au însuflețit locul prin celebrele baluri și recepții pe care le dădeau aici și unde se aduna toată lumea bună a Bucureștilor.
Prin anii ’30, probleme financiare l-au silit pe prinț să vândă vila și terenurile pe care le deținea aici către Primărie. O parte din terenuri fuseseră vândute încă mai înainte, pe la 1912 și fuseseră deja parcelate. Că vila ar fi fost cumpărată de Carol al II-lea pentru Elena Lupescu prin mijlocirea bancherului Blank e o istorie încă nedeplin confirmată. Astăzi aici se află sediul PDL.
1 comentariu