Cancer la feminin

Anca, Ciprian și Tudor Parghel

Anca Parghel știe ce înseamnă cancerul. Îl înfruntă pentru a doua oară și are de gând să iasă învingătoare. Pentru asta, însă, are nevoie de sprijinul copiilor ei.

„Trebuie să fii tare de cap, ca și copil, să fii motivat și să fii un om de calitate ca să nu îți lași mama, să nu o abandonezi. Astăzi, în loc să am lângă mine un soț, îi am pe fiii mei și o armată de prieteni tineri. Acum spun că dacă alegi să crezi în ceva, aia ți se întâmplă. Eu cred în tratamentul clasic. Așa că asta le spun eu femeilor: să meargă contra curentului. Să nu le fie frică. Să nu se uite în oglindă și să se deprime, ci să creadă în tratament.” Cu ajutorul tratamentului și cu suportul necondiționat al copiilor ei, e convinsă că va trece și peste asta. Iar acest suport este unul real, spune Ciprian. „Eu chiar eram copil înainte, sigur pe tot. Åži dintr-o dată, am trăit o maturizare forțată. O lecție de la viață ca să știu cum să reacționez în situații din astea. Mama s-a întors, e bine acum și atât eu, cât și Tudor facem tot ce putem pentru mama. Åžtii, copiii nu trebuie să aștepte momentele grele ca să își dea seama ce importantă e mama. Trebuie sa faci ceva înainte să fie prea târziu.” 

 
Sandei Nicola nu i se potrivesc termenii de «luptă» , «încercare» sau «cancer» sau orice altceva ar fi apărut în urmă cu trei ani în fiecare publicație care a considerat că boala ei este subiect de știre. Sanda este o femeie tânără care face lucruri. Mai multe și mai importante decât au apucat să facă altele de vârsta ei. Printre aceste lucruri s-a ivit la un anumit moment și o boală. „Atunci spuneam «de ce mie»? Astăzi, spun că tocmai mie mi-a trebuit. La vremea aceea, nu făcusem niciodată un test Papanicolau. Astăzi sunt convinsă că este absurd să mori de un diagnostic 100% tratabil. Mori din prostie, de ignoranță. În momentul în care am făcut lucrurile publice, credeam că mulți oameni vor zice «Uite-o și pe asta, nu mai avea despre ce să vorbească.» Ce e drept, e mai ușor să le spui celor din jur că te dor dinții. Am spus; ca urmare, primesc și astăzi o mulțime de telefoane de la oameni care vor sfaturi, recomandări la medic. Încerc să vorbesc cu toți.” Între timp, Sanda a fost ocupată. Ultima ei victorie este mini-documentarul „Tales from the Cab”, care a câștigat recent un premiu important și a fost difuzat pe câteva canale internaționale de televiziune. 

Dana Deac: I am Legend
„Recunosc că m-am gândit la filmul american în care joacă Will Smith. E un SF care îți bântuie mintea mult timp. Omul-legendă, omul-mit, omul-explicație a ceea ce poate naște lipsa de responsabilitate a rasei umane. Nu vreau să spun că trăim în plin SF atunci când intrăm în lumea purtătorilor de halate albe, deși mulți ar spune că „viața bate filmul”, vreau doar să fiu, preț de câteva cuvinte, omul-legendă care să vă bântuie mintea măcar pentru câteva secunde.

În urmă cu un an, îmi făceam o mamografie din rațiuni ce țin de bun simț. Așa e civilizat după ce împlinești 40 de ani. Doctora de la clinica particulară la care am apelat mi-a aplicat rezoluția de corp sănătos. La patru luni de la verdict, o altă doctoră îmi arăta, pe aceeași mamografie, cancerul în formă de fluture. Malpraxisul nu este o descoperire românească. În propria mea istorie găsesc alt vinovat – sistemul de sănătate românesc. Este inuman de uman să greșești ca medic, dar e posibil. În țările europene dezvoltate există responsabilitatea bolnavului de a cere cel puțin două păreri, e în firea lucrurilor să faci asta. Astfel nu te expui pericolului unui malpraxis. La noi nu s-a făcut nici cel mai elementar demers educativ în sensul acesta. Pentru sănătate nu se aplică nici o clauză de salvgardare. Suntem în continuare victimele aceluiași sistem. 

Dar se poate întâmpla ceva. Omul-legendă să funcționeze salvator înaintea dezastrului.

A doua opinie salvează vieți!”

 
Mihaela Geoană conduce Fundația Renașterea de câțiva ani. În acești ani a reușit să înființeze un centru de diagnostic și tratament și o unitate mobilă și a ajuns la majoritatea femeilor din România prin campanii de informare. „În urmă cu șapte ani, am constatat că lipsa de informare este principala cauză a neprezentării femeilor la medic și a stadiului avansat la care este diagnosticat cancerul de sân, de aceea, am dezvoltat programul de informare. Exemplul Statelor Unite îmi vine inevitabil în minte, deoarece acolo cancerul și gripa fac anual același număr de victime. Acest lucru se întâmplă din cauză că femeile se prezintă devreme la medic și nu pentru că terapia ar fi diferită. Un control medical nu trebuie să ne sperie, ci dimpotrivă: trebuie privit ca o șansă care ni se acordă pentru a ne salva. Grija pentru propria sănătate este un angajament zilnic pe care trebuie să îl facem cu noi înșine pentru ca problemele ce pot apărea să nu fie tratate cu superficialitate sau nepăsare. Cel mai frumos cadou pe care și-l pot face femeile este grija pentru propria sănătate. Având grijă de ele, dăruiesc fericire celor dragi. Oricare dintre noi poate fi un promotor al sănătății și al prevenției, poate contribui la salvarea unei vieți și poate ajuta la îmbunătățirea stării de sănătate a femeilor din România.”