Amantul lui Marguerite Duras cred că a fost pentru Franța, ce-a fost Lolita pentru America, deși perioada care s-a scurs între publicările lor e destul de mare. Åžocul a fost provocat de același subiect (o fetișcană prea matură și prea dezghețată pentru vârsta ei) chiar dacă a fost reluat după 29 de ani.
Comparația între cele două romane însă se oprește aici. Chiar dacă stilul laconic și întrerupt al Margueritei Duras e la fel de fermecător ca și curgerea lentă a poveștii lui Nabokov.
Roman autobiografic, Amantul vorbește despre adolescența lui Marguerite, petrecută în Saigon și despre viața ei sexuală începută prematur. Adică pe la 15 ani. Tipic unei Lolite, îl seduce pe un tânăr de bani gata, chinez de origine, și petrece cu el nopți și dup-amiezi toride, descoperindu-și puțin câte puțin sexualitatea și senzualitatea.
Scenele de sex alternează cu episoade povestite sec și la persoana a III-a despre mama ei, o văduvă falită și maniaco-depresivă.
Relația fetei cu frumosul chinez trebuie să ia sfarșit pentru că, deși acesta o iubește nespus, tatăl lui nu vede cu ochi buni încotro se îndreaptă lucrurile. Chiar dacă Marguerite pare indiferentă la toată atenția și declarațiile amantului ei, abia peste mult timp își va recunoaște sieși că l-a iubit cu adevărat.
Amantul va rămâne pentru mine cartea la al cărei final am plâns de fiecare dată când l-am citit. Am înțeles că prima oară m-a emoționat, dar n-am priceput de ce și a doua și a treia oară. Aș repeta experimentul, dar nu-mi găsesc cartea.
Mai multe recenzii găsiți pe tomatacuscufita.com
3 comentarii