Pentru cei care nu ştiau, există trei tipuri de ceaiuri: ceaiuri negre sau fermentate, ceaiuri semifermentate şi ceaiuri verzi, nefermentate. Fiecare dintre aceste categorii are mai multe varietăţi care diferă în funcţie de aromă şi de modul în care se prezintă frunzele. Acestea pot să fie întregi, rupte în bucăţi, strivite sau sub formă de praf.
Ceaiurile negre sunt supuse unor tratamente: întâi se ofilesc frunzele, apoi aceste se rulează şi se pun la fermentat. Când frunzele se colorează în brun-roşcat, se pun la uscat, ca să se stopeze fermentaţia. Culoarea frunzelor se închide şi mai mult datorită caramelizării zaharurilor. Ceaiul negru este mai bogat în teină decât ceaiul verde şi are o savoare deosebită. Se poate bea cu lapte sau lămâie. Cele mai cunoscute sortimente sunt: ASSAM – provine din India şi are o aromă tare şi se bea dimineaţa; DARJEELING – este potrivit pentru orice oră din zi; EARL GREY – e un ceai de după-amiază, care se bea natural, fără adaosuri; CEYLON – se bea cu lămâie şi lapte; KEEMUN – este un ceai chinezesc ce are gust de ciocolată şi de fructe.
Ceaiurile semifermentate dau o băutură mai aromată decât ceaiurile verzi şi conţin mai puţină teină decât ceaiurile negre. Cele mai cunoscute sunt OOLONG DE FORMOSA şi POUCHONG DE FORMOSA, care provin din China.
Ceaiurile verzi cele mai cunoscute provin de pe coasta estica a Chinei. Frunzele sunt încălzite imediat după recoltare, ca să se împiedice fermentarea, apoi sunt rulate şi puse la uscat. Ceaiurile verzi sunt mai uşoare decât cele negre, mai sărace în teină. Despre ceaiul verde se spune că opreşte îmbătrânirea şi ţine mintea ageră. Sunt cunoscute, de asemenea, virtuţile lui anticancerigene, precum şi rolul deosebit pe care îl are în curele de slăbire. Cele mai cunoscute sortimente sunt: GUNPOWDER şi CEAIUL CU IASOMIE.
Acest material a fost preluat din arhiva revistei “Bucătăria pentru toţi”! Mai multe detalii aici.