O echipă de savanți internaționali versați în istorie culinară, chimie alimentară și studii cuneiforme a recreat feluri de mâncare din cele mai vechi rețete cunoscute din lume.
Instrucțiunile pentru tocănița de miel arată mai mult ca o listă de ingrediente decât ca o rețetă în sensul clasic al cuvântului: „Carnea este pregătită. Mai pregătești și apă. Adaugi sare, pâinici din orz uscate, ceapă și lapte. Zdrobești și adăugi praz și usturoi.” Dar este imposibil să-i mai ceri bucătarului să dezvăluie părțile care lipsesc pentru că… scriitorul acestei rețete este mort de aproximativ 4.000 de ani.
În schimb, o echipă de savanți internaționali versați în istorie culinară, chimie alimentară și cuneiformă (sistemul de scriere babilonian dezvoltat mai întâi de vechii sumerieni din Mesopotamia) au lucrat pentru a recrea acest fel de mâncare și alte trei dintre cele mai vechi rețete cunoscute din lume. Este un fel de arheologie culinară care folosește tablete din Colecția Babiloniană a Universității Yale pentru a obține o înțelegere mai profundă a acestei culturi prin perspectiva gustului.
„Este ca și cum ai încerca să reconstitui o melodie; o singură notă poate face toată diferența “, a spus Gojko Barjamovic, arătând spre tabletele pe care e scrisă rețeta aflate sub sticlă la Muzeul de Istorie Naturală Yale Peabody.
Trei dintre tabletele de la Yale datează în jurul valorii de 1730 a.c., iar o a patra are aproximativ cu 1.000 de ani mai mult. Toate comprimatele provin din regiunea Mesopotamiană, care include Babilonul și Asiria – ceea ce sunt cunoscute azi regiunile Irakului la sud de Bagdad și la nord de Bagdad, inclusiv părți din Siria și Turcia. Dintre cele mai vechi trei tablete, cea mai intactă este mai mult o listă de ingrediente; celelalte două, care conțin încă 10 rețete suplimentare, merg mai departe în profunzime cu instrucțiuni de gătit și sugestii de prezentare, dar acestea sunt partial distruse și, prin urmare, nu sunt la fel de lizibile.
Provocarea a fost să dezvăluie istoria din spatele rețetelor, menținând, de asemenea, autenticitatea pe fondul limitărilor ingredientelor moderne. „Nu sunt rețete foarte informative – poate de patru rânduri – așa că facem multe presupuneri”, a spus Pia Sorensen, un chimist alimentar de la Universitatea Harvard.
„Majoritatea materialelor alimentare de astăzi și de acum 4.000 de ani sunt aceleași: o bucată de carne este practic o bucată de carne. Din punct de vedere al fizicii, procesul este același. Există o știință care s-a păstrat astăzi la fel cum era acum 4.000 de ani ”, a spus Jurado Gonzalez.
Oamenii de știință alimentari au folosit ceea ce știu despre gusturile umane, preparate esențiale care nu se schimbă drastic în timp și ceea ce au concluzionat ar putea fi proporții corecte de ingrediente pentru a veni cu ideea lor cea mai apropiată de o rețetă autentică. „Această idee vinde din faptul că putem fi ghidați de ceea ce funcționează – dacă este mult lichid, va fi o supă sau în cele mai multe cazuri, o tocană, a spus Sorensen.